Franţa – Inducerea în confuzie a adolescenţilor cu privire la identitatea lor sexuală: o nouă programă radicală franceză pentru liceu.
Începând cu luna septembrie, noua programă şcolară oficială franceză va cere tuturor elevilor de clasa a XI-a care se pregătesc pentru bacalaureat – majoritatea adolescenţilor francezi – să studieze un număr de teme mult mai apropiate de ideologia genului şi de educaţia sexuală decât de studiul naturii. Două titluri mari, „Feminin-Masculin” şi „Preluarea controlului vieţii voastre sexuale, împreună şi în mod responsabil” acoperă aproximativ o treime din programa anuală pentru studenţii profilelor non-ştiinţifice. Ele sunt, de asemenea, incluse într-un program mai larg pentru candidaţii profilelor ştiinţifice. Programul promovează cu neruşinare contracepţia, justifică avortul şi apără activitatea homosexuală. Acesta minimizează, de asemenea, diferenţele dintre bărbaţi şi femei. „Diferenţele anatomice şi fiziologice, cauzate de influenţa hormonilor sexuali, dintre creierul masculin şi feminin nu sunt mai importante decât diferenţele dintre indivizii de acelaşi sex” este unul dintre „conceptele” pe care elevii clasei a XI-a ȋl ȋnvaţӑ ṣi ȋl pregӑtesc pentru când vor susţine examinările publice. Spiritul programei este reflectat în mod abundent în manuale noi care vor fi finanţate de bani publici şi vor fi distribuite elevilor în toate şcolile publice, dar şi în şcolile private finanţate public – majoritatea catolice – la începutul anului şcolar.
Antropologia devine irelevantӑ:
O gamă de cărţi editate de majoritatea editorilor de manuale a fost deja oferită directorilor de şcoli din întreaga ţară pentru ca ei să poată alege, însă niciuna [din cărţi] nu este acceptabilă din punct de vedere moral: ele variază de la scandalos la extrem de scandalos. Directorii de şcoli, îngroziţi, descoperă cum editorii au dezvoltat fără ezitare subiectul ideologiei genului în capitole întregi, sub titluri precum „A deveni bărbat sau femeie”. Mesajul este clar: „identitatea sexuală” este sexul atribuit în mod social – cu toate „stereotipurile” sale – nu la nastere în conformitate cu „sexul biologic”. Cultura şi educaţia sunt arătate ca jucând un rol major în această „atribuire sexuală”. „Orientarea sexuală” este altceva: este strict intimă şi raportată la „sfera privată”. Este prezentată ca o chestiune care depinde de alegerea liberă. Cele mai multe manuale ilustrează aceste noţiuni cu fotografii cu adolescenţi androgini şi parade Gay Pride.
Ideea pare să fie aceea de a induce confuzie ȋn tineri cu privire la identitatea lor de băieţi şi fete. Textele şi pozele din toate manualele insistă pe similaritatea dintre fetusul mascul şi femelă înainte de „diferenţierea sexuală”. Ele pun de asemenea un accent puternic pe rarele aberaţii cromozomiale care produc indivizi nedeterminaţi – hermafrodiţi – sau bărbaţi cu cromozomi XX şi femei cu cromozomi XY. În ceea ce priveşte latura „culturală”, sunt date exemple ale societăţilor tradiţionale care au inventat un al „treilea gen”, ca de exemplu „fa’afafine”-ele polineziene care sunt născute masculi însă sunt crescute ca şi femele şi care pot trăi cu o femeie sau cu un bărbat fără a fi niciodată considerate homosexuale.
Obiective:
Scopul programei este cât se poate de clar. Este în mare parte subliniat de referiri frecvente la legile împotriva crimei de urӑ („hate crime”) şi la organizaţiile publice care luptă împotriva discriminării şi a „homofobiei”. În ceea ce priveşte latura „sexualizată”, programa şi manualele sale au un alt scop inacceptabil: să arate cum fiinţele umane au „pus stăpânire” pe sexualitate şi cum ar trebui s-o stăpânească. Se va pretinde ca studenţii să explice faptul că actul procreativ a evoluat de la un instinct determinat de hormoni aşa cum se poate întâlni la şobolani sau la oi spre o activitate recreaţională şi culturală aşa cum s-a observat la primate. S-a arătat că maimuţele Bonobo (sau cimpanzeii pigmei, aşa cum erau numiţi mai înainte), în momentul împerecherii, acţionează în mare măsură precum oamenii: ele au relaţii pentru a se distra şi pentru a crea legături, iar actele homosexuale sunt frecvente – se poate citi in manuale. Sexualitatea umană este descrisă ca şi o variantă a acestei teme: puţin mai complexă, posibil inhibată, însă nu mai mult decât un comportament animal.
Reactia Bisericii:
Capitole despre prezervative („singura” cale de a evita infecţiile sexuale), pilule contraceptive „100%” eficiente, pilule de a doua zi disponibile gratuit şi toate felurile de avorturi completează imaginea. Se spune în mod fals că sarcina începe odată cu implantarea embrionului în peretele uterului. Traumele post-avort şi efectele secundare grave ale contraceptivelor „zilnice” hormonale nici nu sunt menţionate măcar. Fertilizarea în eprubetă, îngheţarea embrionilor şi donaţia de ovule sunt făcute să apară ca fiind complet normale – unul din manuale face efortul să arate că numai Biserica Catolică obiectează faţă de toate metodele de procreaţie artificială. Toate celelalte feluri de judecată morală sunt complet absente.
Câţiva directori de şcoli catolice speră acum la o reacţie extensivă şi puternică din partea Bisericii. Experienţa arată, totuşi, că şcolile private finanţate public tind să păstreze tăcerea în această privinţă. Şcolile catolice independente, care sunt finanţate în mod exclusiv de părinţi, se confruntă cu o altă problemă: deşi ele nu sunt obligate să urmeze programa publică, acestea pregătesc elevii lor de liceu pentru bacalaureat, care deschide drumul spre universităţi şi studii superioare. Pentru aceşti elevi, care au un examen la ştiinţe la sfârşitul clasei a XI-a, dificultatea va consta în a nu-i expune alegerii între a fi nesinceri cu propria lor conştiinţă sau a primi note proaste şi a fi testaţi ideologic de către examinatori.
Noua programă a fost dezvoltată şi implementată în mod gradat începând cu ianuarie 2009, când Xavier Darcos, ministrul educaţiei la acea vreme – sub preşedinţia lui Nicolas Sarkozy, a fӑcut publică „reforma” liceului francez.
Ȋn Massachusetts:
Micutul stat Massachusetts din nord-estul SUA, impreuna cu California, este unul din statele cele mai imorale al Americii. Asta se datoreaza si faptului ca in Massachusetts se afla unele dintre cele mai prestigioase universitati si institutii de invatamant superior americane, toate insa dedicate promovarii de noi frontiere sociale radicale, printre ele Harvard University, Tufts University, Massachusetts Institute of Technology, etc. Doar Boston are peste 20 de colegii si universitati. In multe privinte, insa, Massachusetts intrece California la excesul de distrugere a valorilor. Daca Massachusetts a instituit casatoriile homosexuale in 2003, California a facut-o doar cu 5 ani mai tarziu. Si tot inaintea Californiei a luat-o Massachusetts si in privinta educatiei homosexuale in scolile publice din stat, fiind initiata in anii 90. In contrast, California urmeaza sa initieze astfel de cursuri obligatorii in scolile publice ȋncepand cu 2015. Crestinii californieni insa au inceput un proiect de referend pentru stoparea acestei legi, asupra caruia vom reveni altadata.
In Massachusetts, incepand cu anii 90 elevii scolilor publice au fost indoctrinati in normalitatea homosexualitatii; a notiunii ca sexul uman nu se dobandeste la nastere (adica nu este un dat antropologic) ci e instituit de societate prin socializare (adica daca imbraci un baiat in rochita si ii dai papusi in loc de masinute cu care sa se joace inca inainte de a incepe sa vorbeasca si pana la adolescenta, va acapara trasaturi sexuale feminine); a notiunii ca sexul biologic se poate schimba; ca societatea constituita binar (adica bazata pe diferenta dintre sexe) e o anomalie in societatea postmoderna si ca trebuie inlocuita cu una construita unidimensional pe structuri unisex. Care au fost consecintele acestei educatii dupa scurgerea unei aproape intregi generatii de oameni? Toate negative. Dovada consta intr-un raport emis mai in vara asupra identitatii sexuale a tinerilor liceeni din Massachusetts.
Un studiu finantat de statul Massachusetts si care a inclus 6.317 de adolescenti (elevi in clasele 9 la 12) din Boston, reflecta urmatoarele. Aproape 5% dintre ei se declara homosexuali sau bisexuali (adica cam 300). Un numar nespecificat declara ca nu isi cunosc identitatea sexuala (adica apartin sexului masculin sau feminin, ori ca sunt heterosexuali sau homosexuali). 25% dintre elevii care se declara homosexuali sau bisexuali sunt homeless (adica copii ai strazii), traiesc in haite, dorm pe sub poduri, si prin cladiri si depozite abandonate. Traiesc despartiti de parinti, si fie ca nu au parinti, fie ca parintii lor traiesc in relatii de concubinaj heterosexual sau homosexual, fie ca sunt divortati. In contrast, doar 3% dintre adolescentii care s-au declarat heterosexuali traiesc pe strazi (adica cam 190), (link). Studiul a fost facut si publicat de publicatia americana American Journal of Public Health.
Ȋn Uniunea Europeanӑ:
In octombrie 2010 Organizatia Mondiala a Sanatatii si Centrul German Federal pentru Educatia in Sanatate au emis documentul alaturat, intitulat: “Standards for Sexuality Education in Europe, a framework for policy makers, educational and health authorities and specialists” (“Standarde pentru o Educatie Sexula in Europa – un ghid pentru factorii decizionali, si autoritatile si specialistii in educatie si sanatate”). Documentul, lung de 68 de pagini, a fost compilat de 19 “experti” din 9 state europene occidentale. Niciun “expert” nu provine din Romania sau din tarile mai traditionale sau religioase ale Uniunii Europene. Aceste “standarde,” ca de altfel si celelalte “standarde” emise fara voia noastra sau fara voia majoritatii covarsitoare a cetatenilor Uniunii Europene, vor deveni, mai devreme sau mai tarziu, fie ca ne plac sau nu, “normele” educative ale copiilor nostri din Romania. Standarde emise si impuse fara consultarea noastra ca parinti. Standarde concepute dupa sablonul gandirii seculare postmoderniste. Colegii din Republica Cehia tocmai ne informeaza ca grupuri pro-familie cehe au cautat sa intre in discutii cu ministerul educatiei din Cehia pentru implementarea unei programe de educatie sexuala bazata pe valorile familiei si cele crestine. Li s-a spus ca nu se poate intrucat Cehia trebuie sa adopte “standardele” enuntate in documentul unional de mai sus.
Intre timp, in Moldova, Ministerul Educatiei cauta sa impinga educatia sexuala in scoli in aceeasi directie, seculara si divortata de valorile crestine. http://www.parlamentultinerilor.md/asistenta-on-line/educaie-sexual-pentru-adolesceni Abstinenta nu este privita ca o valoare pozitiva, iar ideologia sexuala e impachetata sub lozinca cursurilor pentru sanatatea tinerilor. http://logos.md/2011/07/14/ministerul-educatiei-va-lansa-un-curs-de-sanatate-pentru-tineri/
Ce-i de fӑcut?
Noi, parintii din Romania nu suntem singurii preocupati de directia radicala in care doctrina pedagogica seculara ne indreapta copiii. Crestinii americani sunt si ei preocupati, dar nu stau cu mainile in sin. Se pregatesc. Pentru a coincide cu inceperea noului an scolar, organizatia americana Focus on the Family a intocmit si publicat recent un video clip de aproape 4 minute in care informeaza parintii cum sa combata propaganda homosexuala (“homosexual advocacy”) cu care copiii se confrunta la scoala. Vi-l recomandam: http://www.truetolerance.org/ Si tot recent Focus on the Family a lansat si clipul acesta, lung de 10 minute, in care explica parintilor indiciile vizibile ale sexualizarii copiilor in scoala: http://www.citizenlink.com/2011/08/30/sexualizing-our-schools/
Alianţa Familiilor din România