“Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine. În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca, acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi. Ştiţi unde Mă duc şi ştiţi şi calea într-acolo.” „Doamne”, I-a zis Toma, „nu ştim unde Te duci. Cum putem să ştim calea într-acolo?” Isus i-a zis: „Eu sunt Calea , Adevărul şi Viaţa . Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” (Ioan 14:1-6)
Contextul de dinaintea acestor lucruri menționate în Evanghelia după Ioan este următorul: Domnul Isus spală picioarele ucenicilor Săi și face descoperirea vânzătorului înaintea lor, dar în așa fel încât ucenicii nu au înțeles la ora Cinei despre ce este vorba, ci mai târziu, în grădina Ghetsimani. Iar Iuda se duce să se înțeleagă cu preoții cei mai de seamă pentru prinderea lui Isus. Domnul Isus le spune ucenicilor în pilde despre faptul că se apropie ziua răstignirii Sale. “Copilaşilor, mai sunt puţin cu voi. Mă veţi căuta, şi , cum am spus iudeilor că, unde Mă duc Eu, ei nu pot veni, tot aşa vă spun şi vouă acum.”(Ioan 13:33)
„Doamne”, I-a zis Simon Petru, „unde Te duci?” Isus i-a răspuns: „Tu nu poţi veni acum după Mine, unde Mă duc Eu, dar mai târziu vei veni.” „Doamne”, I-a zis Petru, „de ce nu pot veni după Tine acum? Eu îmi voi da viaţa pentru Tine. Isus i-a răspuns: „Îţi vei da viaţa pentru Mine? Adevărat, adevărat îţi spun că nu va cânta cocoşul, până te vei lepăda de Mine de trei ori.” (Ioan 13:36-38)
Domnul Isus le dă o poruncă nouă ucenicilor: să se iubească unii pe alții așa cum i-a iubit El și-l înștiințează pe Petru că se va lepăda de trei ori de Domnul.
Deasemenea Domnul Isus își îmbărbătează ucenicii pentru că se apropia ziua răstignirii Sale, pentru că ei nu pricepeau faptul că Domnul Isus va muri, va învia, după care Se va înălța la cer. Pe ucenici îi apucase, cel mai probabil, o mare întristare, iar Domnu Isus se ocupă de starea inimii lor, dându-le câteva promisiuni:
- promisiunea pregătirii unui loc veșnic;
- promisiunea trimiterii Duhului Sfânt în viața lor, care va rămâne cu ei și-i va mângâia în absența Domnului;
- promisiunea păcii Lui, care îi va ajuta să nu se înspăimânte de ceea ce va urma.
Promisiunea pregătirii unui loc veșnic
Ce înseamnă acel loc veșnic? Biblia, prin cuvintele Domnului Isus, vorbește despre acel loc veșnic, în veșnicia lui Dumnezeu, sub diverse feluri:
- cârmuirea unor cetăți, în pilda polilor “Cel dintâi a venit şi i-a zis: ‘Doamne, polul tău a mai adus zece poli.’El i-a zis: ‘Bine, rob bun, fiindcă ai fost credincios în puţine lucruri, primeşte cârmuirea a zece cetăţi.’”(Luca 19:15-19)
- străzi de aur din Ierusalimul ceresc –”Uliţa cetăţii era de aur curat, ca sticla străvezie.“ (Apocalipsa 21:21)
- cununi care nu se vestejesc ca și răsplată – “De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în „ziua aceea” Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.” (2 Timotei 4:8)
“Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci, după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc.”(Iacov 1:12)
“Şi, când Se va arăta Păstorul cel mare, veţi căpăta cununa care nu se poate veşteji, a slavei.”(1Petru 5:4)
- multe lăcașuri.
Biblia nu vorbește concret despre ceea ce înseamnă acel loc sau despre lucrurile în posesia cărora vom intra acolo pentru că nu se poate vorbi în cuvinte omenești despre lucruri existente în veșnicia lui Dumnezeu. Dar ea vorbește concret despre existența fizică a acelui loc în prezența lui Dumnezeu.
De ce existența acelui loc veșnic în prezența lui Dumnezeu poate fi și materială?
Pavel menționează că a fost “răpit în rai”, “în al treilea cer”, și descrie experiența sa în 2 Corinteni 12:2-7. Adică lucruri palpabile ce pot fi văzute și atinse. Cu siguranță că Îl vom lăuda pe Dumnezeu în veșnicie, dar nu doar vom cânta toată veșnicia! Iar Biblia vorbește despre ceruri noi și un pământ nou “Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea.” (2 Petru 3:13)
Mai este menționat faptul că trupurile credincioșilor vor fi asemenea trupurilor în care ei au trăit pe pământ, dar vor fi niște trupuri slăvite, sănătoase, fără imperfecțiuni.
“Ştim, în adevăr, că, dacă se desface casa pământească a cortului nostru trupesc, avem o clădire în cer de la Dumnezeu, o casă care nu este făcută de mână, ci este veşnică. Şi gemem în cortul acesta, plini de dorinţa să ne îmbrăcăm peste el cu locaşul nostru ceresc, negreşit, dacă atunci când vom fi îmbrăcaţi nu vom fi găsiţi dezbrăcaţi de el. Chiar în cortul acesta deci gemem apăsaţi, nu că dorim să fim dezbrăcaţi de trupul acesta, ci să fim îmbrăcaţi cu trupul celălalt peste acesta, pentru ca ce este muritor în noi să fie înghiţit de viaţă.”(2 Corinteni 5:1-4)
“Tot aşa sunt trupuri cereşti şi trupuri pământeşti, dar alta este strălucirea trupurilor cereşti şi alta a trupurilor pământeşti.”(1 Corinteni 15:40)
“Căci trebuie ca trupul acesta supus putrezirii să se îmbrace în neputrezire şi trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire.”(1 Corinteni 15:53)
“Dar ştim că, până în ziua de azi, toată firea suspină şi suferă durerile naşterii. Şi nu numai ea, dar şi noi, care avem cele dintâi roade ale Duhului, suspinăm în noi şi aşteptăm înfierea, adică răscumpărarea trupului nostru.”(Romani 8:22-23)
Cum anume pregătește Domnul Isus acel loc veșnic pentru ucenicii Săi?
Domnul Isus a trasat o singură Cale pentru ca omul să poată intra în posesia locului veșnic.
El a zis despre Sine: „Eu sunt Calea , Adevărul şi Viaţa . Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.”(Ioan 14:6)
Multe căi pot părea bune omului, dar fiecare dintre ele vor duce la moarte veșnică, care înseamnă despărțirea de Dumnezeu, în chinuri.
Omul, chiar în sinceritatea inimii lui, poate să își aleagă o cale a închinării într-un mod foarte religios. Poate să își aleagă o cale jertfitoare de sine, să facă bine tuturor, să fie atent cu fiecare, să își facă un renume și un confort mult dorit… Dar, toate aceste căi, chiar bune în aparență, nu ajută la intrarea în posesia locului veșnic. Singura Cale este Isus Hristos. Iar intrarea pe această Cale este Evanghelia, nașterea din nou făcută de Duhul Sfânt, pocăința și credința primite în dar de la Dumnezeu. Iar apoi contează trăirea vieții într-un mod frumos, în ascultare de Tatăl ceresc, folositor Împărăției lui Hristos și oamenilor.
Domnul Isus Și-a dat viața pentru ca omul credincios (ucenicul lui Hristos) să poată intra în acel loc veșnic.
Pentru pregătirea acelui loc veșnic Domnul Isus Hristos a trasat o singură cale, pe Sine, dar totodată Și-a dat și viața în același scop.
Astfel că, după acea discuție profundă cu ucenicii, Domnul Isus avea să Își dea viața!
Pregătirea acelui loc veșnic a însemnat durere, batjocură, răstignire pe lemnul crucii, purtând păcatele multora și fiind considerat păcat, deși nu păcătuise deloc.
Dumnezeu, în trecut, a lucrat într-un mod deosebit cu oamenii prin legăminte particulare, care aduceau jertfe de origine animală. Credincioșii din acele vremuri aduceau acele jertfe prin credința, în viitor, la Mielul care avea să vină și să ridice păcatul lumii, La împlinirea vremurilor, Domnul Isus, Și-a dat viața ca preț de răscumpărare pentru mulți, iar noi, credincioșii de astăzi, privim în trecut prin credință la jertfa Domnului Isus Hristos.
– va urma –
