Ascultarea este unul dintre lucrurile cele mai dorite de către un părinte de la copiii lui. Deși poate părinții se străduiesc să-i facă pe copii să-i asculte, totuși neascultarea este o mare provocare. La fel, Dumnezeu, ca un Tată iubitor, așteaptă din partea noastră, a copiilor Lui, să-L ascultăm. “Ascultă, poporul Meu, şi te voi sfătui!” (Psalmii 81:8)
“Cine este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu;” (Ioan 8:47) Într-o anumită împrejurare, Petru și ceilalți apostoli au zis: „Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni! “(Faptele Apostolilor 5:49)
Domnul Isus Hristos a spus: “Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc și ele vin după Mine.” (Ioan 10:27) Ca și Păstor al sufletelor noastre trebuie să-I ascultăm glasul și orice gând să-l facem rob ascultării de Hristos.
“Ca niște copii ascultători, nu vă lăsaţi târâţi în poftele pe care le aveaţi altădată, când eraţi în neștiinţă. Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă cuvintele Mele și crede în Cel ce M-a trimis are viaţa veșnică și nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă.”(1 Petru 1:14)
Cel mai adesea copiii nu ascultă de bunăvoie și nu le vine nici ușor să asculte. Ca și părinți, pentru a favoriza ascultarea, folosim diverse metode precum: mustrarea, nuiaua sau privarea anumitor lucruri, care provoacă durere sau disconfort copilului. În mod asemănător, Dumnezeu folosește, spre binele nostru, instrumentele Sale prin intermediul încercărilor, necazurilor, pedepselor, care pot grăbi ascultarea de El și ne fac atenți la ceea ce vrea să ne spună.
Domnul Isus Hristos a dat dovadă de ascultare și S-a supus Tatălui chiar și în cele mai dureroase lucruri pe care avea să le trăiască. Și noi, ca și copiii ai Tatălui, trebuie să ne supunem Lui și să ascultăm de voia Sa, de poruncile Sale, de învățătura Sa, de Cuvântul Lui.
Porunca adresată copiilor este următoarea: “Copii, ascultaţi în Domnul de părinţii voştri, căci este drept.” (Efeseni 6:1) Ascultând de părinți, copiii ascultă, de fapt, de Dumnezeu.
“Suferiţi pedeapsa: Dumnezeu Se poartă cu voi ca şi cu nişte fii. Căci care este fiul pe care nu-l pedepseşte tatăl? Dar, dacă sunteţi scutiţi de pedeapsă, de care toţi au parte, sunteţi nişte feciori din curvie, iar nu fii. Şi apoi, dacă părinţii noştri trupeşti ne-au pedepsit şi tot le-am dat cinstea cuvenită, nu trebuie oare cu atât mai mult să ne supunem Tatălui duhurilor şi să trăim? Căci ei, în adevăr, ne pedepseau pentru puţine zile, cum credeau ei că e bine, dar Dumnezeu ne pedepseşte pentru binele nostru, ca să ne facă Este adevărat că orice pedeapsă, deocamdată, pare o pricină de întristare, şi nu de bucurie, dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin şcoala ei roada dătătoare de pace a neprihănirii.”(Evrei 12: 7-11)
Ascultarea este modul prin care răspundem iubirii divine, este închinarea noastră. Tocmai de aceea, ascultarea face mai mult decât jertfele și decât orice sacrificiu pe care l-am face în Numele lui Dumnezeu. Cine ascultă și împlinește învățătura Domnului revelată prin Cuvintele Sfintei Scripturi este ca acel om care și-a zidit casa pe stâncă și a cărui lucrare va rămâne în ciuda tuturor greutăților. Va primi călăuzire prin Duhul Sfânt și o viață de biruință.
Să învățăm să fim ascultători și împlinitori ai Cuvintelor Domnului!
