“O inimă liniştită este viaţa trupului, dar pizma este putrezirea oaselor.” (Proverbele 14:30)
Trăim într-o lume în care femeile sunt împinse să se compare cu alte femei, mame și soții. Același lucru se poate întâmpla și bărbaților, iar printre copii deja este un obicei foarte des practicat. Comparația este cel mai mare hoț al liniștii, care te face să nu mai vezi binele din propria ta viață și să alergi după o imagine idealizată a altcuiva.
Ana ar fi putut fi invidioasă pe Penina pentru că ea nu avea copii, în timp ce Penina avea fii și fiice. Totuși Biblia nu ne spune că ar fi avut astfel de gânduri, ba dimpotrivă, mai suferea și faptul că era înțepată de Penina, care căuta să o facă să se mânie, iar durerea și-o aducea în plâns și rugăciune înaintea Domnului.
Invidia vine în urma constatării faptului că el are și tu nu ai, că el a putut, iar tu nu poți, că ea a reușit, iar tu te tot chinui și nu reușești. Nu suntem toți făcuți la fel și nu este sănătos să ne comparăm în toate lucrurile. Uneori competiția ne ajută, dar alteori ne poate duce în capcana invidiei, în care sufletul devine abătut. Poate nu reușești să te bucuri de succesul celuilalt și crezi că soarta lui este mai bună decât a ta. Cumva, mândria ta este afectată și de aceea apare și acea stare de amărăciune pentru că celuilalt îi merge bine. Invidia otrăvește sufletul.
Transformă ciuda în inspirație și învață să apreciezi sincer abilitățile și reușitele celorlalți. Iar dacă îți dorești un lucru, poți învăța să îl obții. Privește la realizările altora ca la un model pentru tine și învață să mulțumești lui Dumnezeu pentru tot ceea ce ai. Vor fi și lucruri care îți vor fi refuzate, deoarece fie încă nu le-a sosit timpul, fie Dumnezeu nu îngăduie să le obții, pentru că El știe cel mai bine ce este mai potrivit pentru tine.
Dumnezeu nu ți-a cerut să fii altcineva, să copiezi viața altcuiva sau să-i porți chemarea. Tu trebuie să fii credincios în locul în care El te-a așezat, cu darurile care ți le-a dat și cu drumul pe care l-a scris pentru tine.
