„Cât despre mine, eu şi casa mea vom sluji Domnului” – Iosua 24:15
Relaţia noastră cu familia face parte din identitatea noastră. Din păcate, tot mai mulţi oameni îşi investesc energia şi relaţiile în afara familiei. Probabil într-o familie sunt dezbinări, însă soţul sau soţia este de succes în locul de muncă, iar atunci familia nu mai contează.
Când lumea merge spre o direcţie greşită, presiunea care se exercită este deosebit de periculoasă. Iosua spune poporului că indiferent de ce vor alege ei, Iosua şi casa lui nu sunt duşi de valuri şi vânturi, de mersul lumii acesteia, ci el şi casa lui vor sluji Domnului. Iosua nu spune că „în această zi de sărbătoare voi sluji Domnului”, ci Îl va sluji până la capăt. Observaţi decizia lui Iosua? Decizia lui începe cu el, indiferent ce fac alte familii, indiferent de ce face lumea, el vrea să rămână al Domnului. Decizia aceasta trebuie să fie personală, profundă.
În 2 Samuel capitolul 6, David refuză să ducă chivotul Domnului în casa lui. Acum gândiţi-vă ce decizie a luat David: a refuzat prezenţa Dumnezeului Preasfânt în casa lui. Dacă ai fi fost tu în locul lui David, ce decizie ai fi luat pentru casa ta? Dacă chivotul ar fi fost în casa ta unde l-ai fi aşezat? Într-un loc de cinste sau poate într-un grajd sau undeva pus deoparte? Totuşi, chivotul a fost luat de Obed-Edom din Gat. Iar casa lui a fost binecuvântată de Dumnezeu ( 2 Samuel 6: 11). Prezenţa lui Dumnezeu acasă este profundă.
Tu cum te raportezi la familia ta? Din perspectiva lui Dumnezeu sau din persepectiva celui rău? Ei bine, casa noastră trebuie să fie locul mântuirii altora.