Smerit înseamnă să te cobori, și atunci când ai o funcție mai înaltă, să ai acea capacitate de a fi aproape și de a-i ajuta pe cei mult inferiori ție.
Smerit înseamnă să ai daruri sau talente pe care să nu le exprimi în ideea de a fi lăudat.
Smerit înseamnă să obții o promovare sau un rezultat bun pentru care să recunoști că meritul nu îți aparține, și că, datorită puterii și a înțelepciunii primite de sus, ai avut parte de această binecuvântare. Să recunoști că ai greșit, că mai ai de învățat și să te lași învățat.
De regulă succesul nu ne smerește, ci mai degrabă suferința este cauza smereniei. Oare de ce? De ce să uităm să fim recunoscători Domnului atunci când ne merge bine? De ce să-L căutăm mai mult atunci când vine suferința?
Exemplul nostru de smerenie rămâne Domnul Isus Hristos, care a spus: “Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima, şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.” (Matei 11:29)
Este mai ușor să rămâi smerit după ce treci printr-o încercare sau suferință, dar ce se întâmplă când lucrurile îți merg bine, când ești binecuvântat? În urma binecuvântărilor primite putem să ne atribuim meritul, lucru care aduce mândrie uneori.
Cum să rămânem smeriți și după binecuvântare? Cum să menținem aceeași stare de mulțumire și recunoștință a inimii pentru lucrurile primite prin voia, mila și harul lui Dumnezeu? Să ne reamintim constant că de la Domnul am primit toate lucrurile, că El controlează tot ce ni se întâmplă, și că, dacă o clipă nu ar veghea, totul s-ar nărui. Să ne aducem aminte de promisiunile pe care le-a împlinit față de noi și să le privim ca venind din partea Sa. Să fim conștienți că putem pierde oricând acele binecuvântări trecătoare, dar că ele nu reprezintă totul.
Creștinul care rămâne smerit și după binecuvântare este acel creștin matur, care în urma vieții trăite cu Dumnezeu, a ajuns la acea maturitate care îi permite să rămână smerit, să nu se entuziasmeze ca și un copil de ceea ce primește, ci să le privească cu bucurie, dar și cu detașare de ceeea ce este vremelnic. Pentru că nu în aceste lucruri trecătoare își pune el nădejdea, ci în ceea ce rămâne pentru veșnicie.
“Oricine se înalţă va fi smerit şi oricine se smereşte va fi înălţat.” (Luca 18:14)
