“Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine. În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca, acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi. Ştiţi unde Mă duc şi ştiţi şi calea într-acolo.” „Doamne”, I-a zis Toma, „nu ştim unde Te duci. Cum putem să ştim calea într-acolo?” Isus i-a zis: „Eu sunt Calea , Adevărul şi Viaţa . Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” (Ioan 14:1-6)
Pasajul nu ne prezintă într-un mod clar modul în care Domnul Isus pregătește acel loc veșnic. Dar dacă luăm ca întreg Cuvântul lui Dumnezeu și medităm la implicațiile Întrupării și Jertfei Domnului Isus Hristos, observăm cum ne confirmă că numai prin El este posibilă intrarea în veșnicia prezenței lui Dumnezeu a tuturor credincioșilor de-a lungul veacurilor.
Una dintre implicațiile Întrupării și Jertfei Domnului Isus este că Domnul Și-a primit și însușit rolul de Mare Preot al credincioșilor înaintea Tatălui ceresc. Mijlocirea ca Mare Preot cuprinde: îndurarea, mila, iertarea, răspunsul la rugăciuni din partea Tatălui pentru ucenicii lui Hristos. Deasemenea înseamnă și primirea închinării Bisericii de către Tatăl prin Hristos și, faptul că Dumnezeu ne vede pe noi, ucenici și copii ai Lui, doar prin și în Hristos. Iar această mijlocire poate fi considerată ca parte din pregătirea locului veșnic în veșnicia prezenței lui Dumnezeu.
Cum putem contribui la pregătirea acelui loc veșnic?
Dacă pentru a intra în posesia locului veșnic este necesară doar credința în jertfa lui Hristos, El fiind singura Cale de intrare, pentru pregătirea locului veșnic putem contribui într-o oarecare măsură. Adică, pentru pregătirea unor lucruri pe care le vom avea acolo putem trimite material din punct de vedere spiritual, care să ajute la primirea unor răsplăți în veșnicie.
“După harul lui Dumnezeu care mi-a fost dat, eu, ca un meşter-zidar înţelept, am pus temelia, şi un altul clădeşte deasupra. Dar fiecare să ia bine seama cum clădeşte deasupra. Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă, şi care este Isus Hristos. Iar dacă clădeşte cineva pe această temelie aur, argint, pietre scumpe, lemn, fân, trestie, lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă: ziua Domnului o va face cunoscută, căci se va descoperi în foc. Şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia. Dacă lucrarea zidită de cineva pe temelia aceea rămâne în picioare, el va primi o răsplată. Dacă lucrarea lui va fi arsă, îşi va pierde răsplata. Cât despre el, va fi mântuit, dar ca prin foc.”(1 Corinteni 3:10-15) Deși în capitolul menționat anterior, cel mai probabil apostolul Pavel face referire la cei care vestesc Evanghelia, la lucrarea lor, care poate fi: “aur, argint, pietre scumpe, lemn, fân, trestie”, odată ce un om aude Evanghelia și pune ca temelie a vieții sale credința în Hristos, ascultarea acestui om de Tatăl pe acest pământ poate fi considerată lucrarea pe care omul credincios o așează pe această temelie.
Potrivit versetelor menționate, apostolul Pavel spune că lucrarea noastră din trăirea pe pământ are consecințe veșnice. Lucrarea noastră poate fi “aur, argint, pietre scumpe, lemn, fân, trestie”, iar acestea să fie considerate materialul trimis pentru a primi o răsplată în locul veșnic pregătit.
Lucrarea noastră din trăirea pe pământ va fi încercată. Se va dovedi dacă este un material de calitate pentru care să primim sau nu o răsplată. Pavel face referire și la faptul că este posibil ca lucrarea celui credincios (vestitor sau nu al Evangheliei) să nu rămână în picioare. Adică, să ardă la încercarea cu focul, dar cel credincios să fie mântuit și lipsit aproape de orice răsplată.
Cum putem fi siguri că lucrarea noastră este aur, argint, pietre prețioase?
-Având credință în Dumnezeu și Domnul Isus Hristos. Atunci când credem ceea ce Dumnezeu ne spune în Sfânta Scriptură despre viață, moarte și modul în care să ne trăim viața. Dar și atunci când credem în promisiunile lui Dumnezeu.
-Aducându-ne trupurile ca și o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu, aceasta fiind o slujbă duhovnicească. (Romani 12:1)
-Ducând o viață plăcută Domnului cu lucrurile pe care le facem și recunoscând suveranitatea și dependența de ajutorul Lui.
-Fiind tari și sporind în lucrul Domnului, știind că osteneala noastră nu este zadarnică. Astfel facem lucrurile pentru Dumnezeu și oameni cu dragoste (1 Corinteni 13), iar dărnicia sau fapta bună sunt făcute fără a atrage laude, ci în ascuns (Matei 6:2-4). Iar Dumnezeu, care vede în ascuns, va răsplăti.
-Având un mod de gândire centrat pe lucrurile de sus. (Coloseni 3:1-2)
Este important să avem echilibrul acela în care să dorim o viață frumoasă și binecuvântată în voia lui Dumnezeu, dar în același timp să fim folositori Împărăției lui Hristos și oamenilor. Astfel să ne gândim că aparținem cerului și cu dor să-L așteptăm pe Mirele nostru Isus Hristos ca să revină.
“Dar cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos. va schimba trupul stării noastre smerite şi-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Şi supune toate lucrurile.”(Filipeni 3:20-21)
Gânduri de final
Viața este foarte scurtă, atât pentru copil cât și pentru bătrânul de o sută de ani. Fie că vrem sau nu, suntem datori cu o moarte, iar ea este o realitate de care nu ne putem ascunde. Va muri și cel sărac și cel bogat, și cel tânăr și cel bătrân, și cel credincios și cel necredincios, acesta din urmă având parte și de o a doua moarte, în chinuri, lipsit de Dumnezeu.
Ziua plecării noastre sau ziua venirii Domnului Isus pe norii cerului poate fi o realitate mai aproape de noi decât ne-am putea gândi vreodată.
De peste două mii de ani Biserica se află în așteptarea Mirelui ei. Dar, până atunci, Duhul Sfânt să ne cerceteze și să ne călăuzească să ne punem întrebări. Cum stai cu gândul la pregătirea locului veșnic în prezența lui Dumnezeu? Dar cu păcatul tău? Te vezi în smerenie cu nevoia de a fi iertat prin Jertfa crucii Sale?
“Dumnezeul păcii, care, prin sângele legământului celui veşnic, a sculat din morţi pe Domnul nostru Isus, marele Păstor al oilor, să vă facă desăvârşiţi în orice lucru bun, ca să faceţi voia Lui şi să lucreze în noi ce-I este plăcut, prin Isus Hristos. A Lui să fie slava în vecii vecilor! Amin.”(Evrei 13:20-21)
Și cred că acel loc veșnic este ceva măreț, maiestuos, minunat, dar chiar și așa, vorbirea noastră este prea săracă ca să redea în totalitate acea splendoare în veșnicia prezenței lui Dumnezeu.
