Vorbind sub inspiratia Duhului Sfant
Vorbind sub inspiraţia Duhului Sfânt, Zaharia a spus, “Potrivit jurământului prin care Se jurase (Dumnezeu) părintelui nostru Abraham, că, după ce ne va izbăvi din mâna vrăşmaşilor noştri, ne va îngădui să-I slujim fără frică, trăind înaintea Lui în sfinţenie şi neprihănire, în toate zilele vieţii noastre”
Cine sunt duşmanii noştri ?
Apostolul Pavel declară că: „Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.” Efes. 6:12
În primul rând, duşmanii noştri nu sunt oamenii. Duşmanii noştrii sunt forţele spirituale întunecate, care ne aduc îndoiala, frica, păcatul, care ne ruinează viaţa, ne ruinează munca, creativitatea, dezvoltarea, creşterea spirituală, profesională, ne corup, ne atacă familia, ne atacă relaţiile cu prietenii, cu oamenii, aduc bolile, depresia, descurajarea, etc.
Chiar aici sunt cinci duşmani majori cărora noi trebuie să le facem faţă şi cu care ne luptăm în această lume. Biserica poate, prin credinţă, să aibă imense succese, mari biruinţe dacă pur şi simplu începe să acţioneze prin Cuvântul lui Dumnezeu. Evrei 11.
Primul. Este păcatul.
– El este duşmanul întregii rase umane. Păcatul ne separă de Dumnezeu, şi din această cauză el este cel mai mare duşman care este în lume. Dar ni s-a spus în Biblie că Isus Cristos S-a manifestat ca să distrugă lucrările celui rău. Păcatul ne separă de tot ce e frumos şi viu dăruit de Dumnezeu. Cristos a murit ca noi să putem fi iertaţi şi eliberaţi de păcat. De păcatul necredinţei.
– Patimile şi poftele noastre. Lăcomia şi răutatea noastră. Păcatul mândriei. Păcatul egoismului şi minciunii. Păcatul invidiei şi a urii. Păcatul neiertării.
-Toate aceste lucruri şi altele pot să fie în viaţa noastră dar prin adevărul Evangheliei lui Iisus Cristos ni se spune că fost plătit preţul răscumpărării, salvării noastre la Calvar, prin jertfa Sa. Păcatul ne-a făcut să fim despărţiţi de Dumnezeu. Dar prin Domnul Iisus suntem din nou primiţi.
– Nu există mesaj mai mare şi mai important decât acesta al împăcării omului cu Dumnezeu, şi al moştenirii vieţii veşnice.
– Efectele păcatului nu mai au stăpânire peste noi acum. Şi dacă cineva greşeşte totuşi avem un Mijlocitor care stă şi ne apără şi spală, şi ne dă puterea necesară pentru biruinţă pe viitor.
Doi. Este boala.
-Dumnezeu a făcut pe om sănătos. Dumnezeu doreşte să fim sănătoşi. Boala este un duşman. Ea ne ţine de la a putea lucra pentru familie, pentru Dumnezeu. Poate fi temporar o încercare pentru credincios şi pentru cei din jurul lui, ca Dumnezeu să ne arate starea noastră spirituală adevărată dar şi capacitatea credincioşilor de a acţiona conform Cuvântului Său în asemenea situaţii.
– Bolile pot fi şi efect secundare ale unor greşeli şi păcate. Pot fi încă multe motive pentru care cineva e bolnav. Chiar şi păcatul îmbuibării cu mâncare nesănătoasă poate aduce boli în trupul nostru. Dumnezeu ne scoate din boală şi ne vorbeşte prin ajutorul ei şi al modului în care am rezolvat şi mărturisind despre vindecare aducem slavă lui Dumnezeu iar cei care aud mărturia pot fi inspiraţi să fie şi ei vindecaţi.
Trei. Este frica.
-Frica ne chinue. Cine se teme nu a ajuns desăvârşit în dragoste, pentru că dragostea perfectă alungă toată frica. Gândiţi-vă la toate lucrurile pe care aţi vrut să le faceţi pentru Dumnezeu şi aţi fost împiedicaţi din cauza fricii. Aţi vrut să vă rugaţi o oră pe zi, dar v-a fost frică că nu vă puteţi face treaba bună din pricina multor rugăciuni. Aţi vrut să vă plătiţi zeciuielile ca să sprijiniţi lucrarea lui Dumnezeu, şi, v-aţi temut că voi nu puteţi să plătiţi o zecime lui Dumnezeu şi apoi să trăiţi cu cealaltă, nouăzeci la sută.
– Odată Dumnezeu v-a spus să-i vorbiţi cuiva despre sufletul lui, voi aţi vrut s-o faceţi, dar v-a fost frică că l-aţi putea ofensa sau că ar crede că sunteţi nebuni. Frica ne reţine pe toţi de la a face voia lui Dumnezeu într-un fel sau altul. Frica este un duşman. Cristos a venit să ne elibereze de frică, de îndoială, de spaimă, de nesiguranţă.
„În dragoste nu este frică; ci dragostea desăvârşită izgoneşte frica; pentru că frica are cu ea pedeapsa; şi cine se teme, n-a ajuns desăvârşit în dragoste.” 1 Ioan 4:18
Patru. Este sărăcia.
– Eu spun că sărăcia este un duşman. Ea nu este o binecuvântare aşa cum am fost învăţaţi mulţi dintre noi să credem. Sărăcia ne reţine de la a ne supune lui Dumnezeu aşa cum am vrea să ne supunem. Ea ne reţine de la a continua cu programele misionare, de la a construi biserici, de la a începe campanii de trezire, şi de la a ţine pe oamenii lui Dumnezeu în câmp unde ar trebui să fie. Sărăcia este de la diavolul. Eu cred că pot să v-o dovedesc, fiindcă diavolul este dumnezeul aceste lumi aşa cum se vorbeşte, şi această lume este singurul loc unde este cunoscută sărăcia. În cer nu sunt draci, şi acolo nu este sărăcie. Cerul are străzi de aur, ziduri de iaspis, şi porţi din perle. Cerul vorbeşte despre daruri şi avere pentru fiecare. În ceruri nu există draci. De aceea, în cer nu există sărăcie.
– Sărăcia aparţine numai acestei lumi, şi întrucât lumea este condusă de diavol, el este legat să fie autorul sărăciei. Dacă trecem prin sărăcie este pentru că Dumnezeu doreşte să trecem prin testul dependenţei de El, nu să depindem de bani şi averi. Astfel simţim ce înseamnă a fi sărac şi nu vom dispreţui niciodată pe cel lipsit. Ba vom învăţa chiar să fim generoşi.
– Să nu ne lipim inima şi să nu fim iubitori de bani, să nu fim lacomi de averi, iată câteva motive pentru care Dumnezeu permite sărăcia în viaţa noastră pentru un timp. Dar Dumnezeu doreşte să ne punem încrederea în El chiar în momentele de criză. Aşa slava Lui va fi mare.
– Pavel ne sfătuieşte să ne amintim de harul Domnului nostru Iisus Cristos, care ne învaţă că El este bogat, totuşi de dragul nostru El s-a făcut sărac ca noi prin sărăcia Sa să putem deveni bogaţi. Când noi luăm avantajul deplin al proviziilor harului lui Dumnezeu aşa cum s-au manifestat prin Domnul nostru Isus Cristos, noi am avea tot ce noi avem nevoie în această lume.
– Dumnezeu a promis copiilor Săi credincioşi belşug de binecuvântare, ceruri deschise, ca să umple nevoile lor şi chiar mai mult, aceştia să dea şi altora cu mână largă şi inimă deschisă.
Cinci. Este moartea.
-Ea este ultimul duşman. Biblia declară că duşmanul cel din urmă care va fi distrus este moartea. Totuşi moartea încă distruge. În adevăratul document al morţii, Dumnezeu va distruge forţa ei. “Moartea nu are nici o putere peste Sângele care m-a cumpărat.” Prin credinţa în Domnul Iisus Cristos, ea încetează să mai fie un monstru şi devine o uşă prin care intrăm în Viaţa Eternă. Şi noi ştim căci când vine Isus şi vom fi apucaţi din această lume fără să mai murim, noi vom trece de limitele morţii, dacă ne va prinde Răpirea Bisericii în timpul vieţii noastre.
De moment ce Biblia vorbeşte deschis să duşmanul cel din urmă care va fi distrus este moartea, se ridică o întrebare naturală, Când vor fi distruşi ceilalţi duşmani? Răspunsul este evident. În această viaţă, uneori înainte de moarte. Desigur, duşmanii – păcatul, boala, frica, sărăcia – urmează să fie distruse de puterea lui Dumnezeu aici în această viaţă.
– În Cuvânt găsim resurse imense pe care să le folosim şi să putem birui. Ar fi minunat ca liderii spirituali să fie concentraţi şi pe acest subiect căci bunăstarea poporului lui Dumnezeu depinde de cum oamenii sunt învăţaţi să lupte şi să biruie. Cine e învăţat să lupte folosind armele Cuvântului şi prin harul Domnului, poate să cucerească, spiritual vorbind, noi şi noi teritorii pe care vrajmaşul le deţine fără drept în vieţile noastre sau a celor apropiaţi.
– Avraam, Moise, Iosua, David şi alţii şi-au dus poporul la imense biruinţe împotriva duşmanilor încrezându-se în Dumnezeu şi aplicând principiile Acestuia din Cuvânt sau revelaţia avută de ei.
– Când mă gândesc la asta realizez că fiecare individ şi adunare care primeşte viziunea luptei şi biruinţei prin Domnul şi Cuvântul Său poate experimenta biruinţă după biruinţă, şi merge din slavă în slavă, din putere în putere, cum Pavel ne spune.
„Când au avut odihnă, au început iarăşi să facă rău, înaintea Ta. Atunci i-ai lăsat în mâinile vrăjmaşilor lor, care i-au stăpânit. Dar, din nou au strigat către Tine; şi Tu i-ai auzit de la înălţimea cerurilor, şi, în marea Ta îndurare, i-ai izbăvit de mai multe ori.” Neemia 9:28 – CE CUVÂNT PUTERNIC !