Există perioade de așteptare atât de diferite, precum așteptarea mântuirii unui suflet drag, așteptarea unui răspuns de la Dumnezeu în vederea căsătoriei, așteptarea izbăvirii dintr-un necaz sau așteptarea vindecării unei suferințe.
Așteptarea plăcută Domnului nu este însă orice fel de așteptare. Nu este atunci când aștepți într-un mod pasiv, ci atunci când aduci în mod constant cererea ta înaintea Sa, prin rugăciune. Perioadele de așteptare pot fi mai lungi sau mai scurte. Ele pot fi o reală binecuvântare, deși par privite mai degrabă ca un motiv de neliniște, frustrare, epuizare sau nerăbdare.
Așteptarea înseamnă rugăciune, lacrimi, predarea deplină în voia lui Dumnezeu, Cel Care cunoaște cel mai bine evoluția lucrurilor până la final.
Ce poți face în aceste perioade de așteptare? Este nevoie de putere pentru a rezista și aceasta trebuie cerută prin rugăciune. Este necesar să îți întărești credința în ajutorul și călăuzirea lui Dumnezeu și să îți încurajezi inima în El. “Nădăjduiește în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ți inima și nădăjduiește în Domnul!”(Psalmii 27:14)
În toată această perioadă este nevoie să îți încredințezi soarta în mâinile Domnului: “Dar eu mă încred în Tine, Doamne, și zic: “Tu ești Dumnezeul meu! Soarta mea este în mâna Ta.”(Psalmii 31:14-15)
Este, de asemenea, nevoie de răbdare și speranță în lucrul pe care îl aștepți.
De ce este nevoie de așteptare, care uneori pare mai degrabă un instrument neplăcut al vietii credinciosului? Tăcerea lui Dumnezeu în astfel de circumstanțe ar putea avea ca și scop următorul fapt: Putem dobândi tot ce ne dorim dacă El ne-ar răspunde repede, dar ca să-I putem cunoaște dragostea, mila, îndurarea în suferință, mângâierea în necaz, atunci ar trebui să așteptăm. Când ne rugăm, în așteptare, primim pace când avem sufletul neliniștit, primim putere când resursele ni se epuizează, primim mângâiere în suferință, iar credința crește și se întărește. Primim sfat și călăuzire, putere și pace, atunci când lăsăm toate în grija Sa. Așadar, chiar dacă răspunsul pare că întârzie, acesta poate fi doar un mod prin care Dumnezeu vrea să ne învețe, să ne vorbească, să-L cunoaștem mai bine.
Ceea ce face El în timpul în care noi așteptăm este cu mult mai valoros decât lucrul mult așteptat.
Un copil care primește de la părintele său tot ce îi cere imediat, nu va prețui acele lucruri primite. Dar, atunci când i se oferă ceva mai târziu, și așteaptă un timp până îl primește, va învăța lecții prețioase precum ascultarea, răbdarea și disciplina.
Uneori nu vom primi răspunsuri în perioadele de așteptare. Dar, chiar și atunci, Domnul este vrednic de încrederea noastră, măcar că nu înțelegem căile Sale. De aceea, să aducem înaintea Sa toate perioadele noastre de așteptare, închinându-le Lui, cu speranță și credință.
