Două Cărămizi
“Luaţi seama să nu vă îndepliniţi neprihănirea voastră înaintea oamenilor, ca să fiţi văzuţi de ei: Altminteri, nu veţi avea răsplată de la Talăl vostru care este în ceruri.” (Matei 6:1)
O anumită biserică dorea să construiască un nou locaş de închinare, dar a întârziat datorită lipsei de fonduri. Într-o zi, pastoral a primit un oaspete. O fetiţă a adus două cărămizi ca donaţie pentru clădire. Dar ce erau acestea în comparaţie cu cele ce mai lipseau ca să se poată construe cladirea? Duminica următoare pastoral a împărtăşit experienţa aceasta cu membrii bisericii. Oamenii au fost atât de mişcaţi de fapta acestei fetiţe, încât au donat tot ce au putut, iar biserica a avut curând suficente fonduri ca să construiască noul locaş de închinare.
Dăruim noi oare tot ce putem pentru înaintarea Imparăţiei lui Dumnezeu? Dumnezeu doreşte să-I dăruim întreaga noastră viaţă şi inimă. Dumnezeu ne spune: “Dăruieşte-I acestei personae sau acelei personae puţin din timpul tău sau banii tăi.” Dumnezeu se foloseşte de oameni ca să-Şi împlinească planurile.
Cineva poate că se luptă chiar acum cu descurajarea, sau trece prin dificultăţi financiare. Ei strigă la Dumnezeu după ajutor ca să rămână credincioşi. Cumva, poliţele de plată cresc ş devin tot mai mari decât poate acoperi venitul lor.
Ei nu ştiu ce să facă sau unde să mai reducă din cheltuieli. Îl roagă pe Dumnezeu să îi ajute. Între timp, Dumnezeu îi vorbeşte cuiva. Îi descoperă problema unuia care este în stare să ajute financiar pe alţii. Dumnezeu îi zice: “Dăruieşte cele două carămizi fratelui tău care suferă.” Dacă îi dăruim viaţa Lui Dumnezeu, El se poate folosi de mijloacele noastre material ca să răspundă la rugăciunile unei persoane care trece prin necazuri.
Este important să fim deschişi la călăuzirea Lui Dumnezeu, deoarece El se foloseşte de oameni ca noi pentru a acoperi nevoile altora.
Cine decide cum cheltuieşti banii? Tu sau Dumnezeu?