Pentru cine slujim?
Doi oameni, unul credincios și altul necredincios, se duseră în pădure după lemne. Doborând un arbore, cel necredincios zise:
– Vezi, frate, așa este și viața noastră. Când vine moartea, ne doboară și s-a terminat cu noi.
– O, prietenul meu, răspunse credinciosul, nu-i adevărat că viața noastră se termină când vom muri. Vezi tu arborele acesta? L-am doborât, dar abia acum, după ce l-am tăiat, se va vedea de ce este bun. Abia acum vom vedea, dacă este sănătos sau este bun doar de foc. La fel vom afla la judecata lui Dumnezeu cine a fost fățarnic în viață și cine a fost credincios față de Mântuitorul.
Asemenea ca si copacul doborȃt, toţi fiecare în parte vom vedea pentru cine am slujit în viaţa noastră pe acest pămȃnt. Se prea poate ca de multe ori să spunem căci îl slujim cu adevărat pe Dumnezeu, dar de multe ori vedem sau poate nici nu realizăm că suntem de partea cealaltă a drumului. Vedem de multe ori oameni care afirmă că nu au nevoie de o credinţă autentică pentru a fi un bun creştin, sau poate că nici nu au nevoie de tot ceea ce Sfȃnta Scriptură afirmă.
Haideţi să privim la exemplul practic de mai sus. Dacă arborele ar fi spus că nu are nevoie de apă şi oxigen, cum ar mai fi crescut mare şi sănătos, cum oare l-ar mai fi ales omul pentru a face ceva bun din el. La fel se întȃmplă şi cu viaţa noastră spirituală; dacă vom spune că nu avem nevoie de tot ceea ce Dumnezeu ne-a spus că trebuie să împlinim şi să practicăm ceea ce El ne învaţă, vom vedea că la capăt de drum, atunci cȃnd ne vom sfȃrşi călătoria, tot ceea ce am crezut sau ceea ce am presupus că sunt bune, poate vor fi doar paie care au ars foarte repede. Vrei să fi un pom bun, un copac de trebuinţă? Haideţi cu toţii să înlăturăm lucrurile false din viaţa noastră, să aruncăm la gunoaiele care nu ne lasă să ne hrănim cu hrana adevărată şi bogată primită de la Dumnezeu.
Întreabă-te: Pentru cine slujesc…?