“În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aş, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc.” (Ioan 14:2)
Casa din Cer
Era o seară de noiembrie. Cădea un amestec de ploaie cu lapoviţă. Vântul sulfa şi era frig. Pe drumu treceau doi oameni. Preimul mergea fără palton, cu gulerul hainei ridicat. Îi era indifferent, căci nu avea un cămin. Al doilea drumeţ merge ape acelaşi drum şi pe aceeaşi vreme. El trebuia să-I facă faţă aceleiaşi furtuni, aceluiaşi noroi, aceleiaşi ploi cu lapoviţă. Dar el fredona un cântec şi mergea cu pas vioi. De ce? Nu departe de acolo zărea lumina casei sale.
A aveam sau nu avea un acoperiş deasupra capului este o problem majoră a omenirii. Dar a avea o casă în cer, un loc pregătit de Însuşi Mântuitorul este un adevăr peste puterea de imaginaţie a omului. Însă cel ce L-a primit pe Isus Hristos ca Mântuitor are această siguranţă a locului din cer. Credincioşii pot spune prin credinţă: “Ştim, în adevăr, că, dacă se desface casa pământească a cortului nostrum trupesc, avem o clădire în cer de la Dumnezeu, o casă, care nu este făcută de mână, ci este veşnică” (2 Corinteni 5:1)
Ai şi tu dragul meu cititor această bucurie; mergi cu paşi repezi şi fredonând un cântec nou; Ai o astfel de casă, un astfel de loc în CER ?
