Răscruce – Aurel Cercelaru

0
18
de Aurel Cercelaru
Între două emisfere,
Separate reciproc,
Zboară aburii virtuții
Sau a viciilor plăți,
Între două mari izvoare,
Separate de bazalt,
Mai sălășluiește astăzi,
Voința, distrusă-n larg,
Între doua episoade,
Pozitive sau amare,
Lângă-a urii senectute
Sau a dragostei primare,
Zace urgisită-n taină
Scânteia dintr-o comoară,
Nimeni însă n-o mai vede,
Nimeni nu o recunoaște,
La răscruce, iar se naște
Patima sau pofta-n glastre…
Între două lumi, din spirit,
La distanțe siderale,
Din materie plăpândă,
Sufletul, duhul-morale
Nu mai sunt de mii de veacuri,
Nu mai sunt ce pot ”a fi”
Undeva în șirul vremii,
Calea firii, dobândi;
Între două mari imperii,
Cu un singur Împărat,
Doarme lumea la răscruce,
Fiindcă a dezertat—
Ei nu văd-UN DOMN,
O CALE, un PUTERNIC Suveran,
Se împiedică în vale
Și sunt duși rapid în van!
Între doua mari decizii,
Grăbește, fii ofensiv,
DUMNEZEU este, există
Diavolul – și el la fel,
Urma ta lasă să vadă
Ce-ai ales, în calea vieții,
Undeva pe la răscruce,
Cine ți-a șoptit:
-Nu trece?

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.