Editoriale

O scrisoare către Dumnezeu

Doamne, îţi scriu această scrisoare ca de la fiu la Tată, m-ai protejat de mic, m-ai învăţat multe lucruri bune, mi-ai dat pace, putere, fericire, m-ai umplut de viaţă, daruri. ( …şi am uitat de toate acestea )

Ziua a venit şi m-am născut, atunci mi-ai arătat adevărata iubire. Ai dat viaţa Ta pentru mine, care dupa câţiva ani niciodată nu te-am mai ascultat. Te-am întristat, m-am grăbit şi nu am aşteptat planul Tău, cum decurge frumos pas cu pas. Mi-am luat viaţa în mâna de parcă aş fi fost eu creatorul vieţii. Mi-am făcut eu singur planul.

Independent fiind, făceam orice, mă mai gândeam la Tine, dar foarte puţin. Erai ceva vechi şi prăfuit, nu prea aveam timp de Tine. Eram bărbat, luam decizii. Eu deţineam controlul. Oare?

Vremea a trecut cum trece ea. Fericire s-a uitat. Prietenii m-au uitat, tot ce mai speram: o dorinţă, să nu mor degeaba. Aveam de toate, dar totuşi nu aveam nimic, pretuiam doar lucruri trecătoare, fără valoare şi mă gândeam doar la mine. Tot ce era frumos respingeam, mă interesau doar lucrurile reale fără să ţin cont de puţină imaginaţie, de puţină credinţă, de puţin timp acordat inimii mele şi puţin “relax” minţii, corpului. “De ce să cred în ceva invizibil ce mereu îmi spune că mă tot chinui în zadar?” îmi spuneam adesea.

Fără să bag de seamă singurătatea şi neputinţa m-au ajuns. Atâţi ani petrecuţi pe lucruri trecătoare, şi ce am realizat? Ce am lăsat în urma mea, hârtii şi case? Însă, Doamne, după atâta timp am descoperit că Tu nu mă laşi niciodată. Mă iubeşti şi mereu eşti lângă mine. Tu eşti singura mea speranţă. Nimic pe lumea asta nu oferă ceea ce oferi Tu. Aici e trecător. ACOLO E VEŞNIC. Singura alinare, pace, de la Tine vine. Tu eşti singura persoană care mă înţelege. Când sunt trist, eşti lângă mine. Când plâng, Tu îmi spui că sunt fiu de rege. Iar fericirea ce o am când mă rog Ţie nu se compară cu nici o satisfacţie lumească.

Tu îmi promiţi împlinire, bucurie şi plinătate, îmi oferi şi regrete şi căzături pentru a-mi veni mintea la loc. Pentru a-mi da seama ce e umilinţă, modestia şi prietenia. Lumea îmi oferă doar plăcere mereu şi mereu. Lumea nu acceptă umilinţă, modestia. Ea vrea totul dar să plătească… deloc.

Îmi întinzi mâna şi îmi spui “Hai cu Mine”; singurul loc unde vreau să fiu e lângă Tine. Speranţa mea acolo se formează şi de aceea tot la Tine mă întorc, tot cu Tine vreau să rămân, şi să călătoresc. Pribegia mea prin lume a fost alergare. Alergare pentru lucruri fără rost şi fără sens. Dar Tu mă înveţi multe lucruri bune. Îmi spui cum să trăiesc viaţa, mă binecuvântezi şi fata mea radiază de bucurie. Nimeni nu mă face să mă simt aşa. Toate, tot ce e în lumea asta e frumos, şi pentru mine le-ai făcut din iubire, fiindcă sunt fiul Tău cel drag. Mă primeşti mereu, şi mă iubeşti orice aş face. Tot la Tine apelez când nu am scăpare. Scopul la Tine e, Doamne, nimic nu are sens fără Tine.

Doamne, primeşte-mă, această scrisoare este glasul inimii mele sincere care te strigă, şi te vrea în ciuda neputinţei corpului păcătos! Te rog primeşte scrisoarea şi trimite-mi alinarea şi iertarea Ta!

Un fiu pierdut,
Constantin Daniel

Articol trimis de Constantin Daniel, pentru Total Schimbat

Tags
Show More

Silviu Firulete

“Pentru mine, a lucra pentru Dumnezeu și a rӑspândi Cuvântul Lui cel Sfânt este o chemare divinӑ ȋncӑ de când eram copil mic. Știu și ȋmi place sӑ cred cӑ tot ceea ce fac pentru lucrarea Sa este o binecuvântare pentru cei din jurul meu, iar când voi fi chemat acasă ȋn Cerul Sfânt, voi fi rӑsplӑtit pentru tot ceea ce am lucrat și am investit ȋn lucrarea Lui.”

Articole Aleatorii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back to top button

Aboneaza-te la Total Schimbat.ro

Close
Close