În anul 1906 d.Hr., profesorul Hugo Winkler din Berlin a început excavaţiile arheologice la Bogazkoi, localitate aşezată la 145 km de Ankara, în Turcia. La scurt timp, lumea avea să afle uimită că a fost descoperită fosta mare capitala a imperiului hetit (Exod 33:2; Deut. 7:1; 20:17; iosus 3:10; 24:11; 2 Cronici 1:17).
Hetiţii au fost un popor care a prosperat în Asia Mică şi în regiunile învecinate între anii 1.900 şi 1.200 î.Hr. Timp de multe secole, problema existenţei acestui neam a fost contradictorie. Contestatarii Bibliei au pretins că menţionarea acestui neam pe paginile Scripturii este o dovadă a caracterului “fantezist” şi mitologic al cărţii. Cercetările arheologice moderne au dat însă dreptate încă o dată bibliei. Toate glasurile critice au fost reduse la tăcere, când săpăturile au scos la iveală ruinele capitalei imperiului hetit: Hatusa.
Iniţial aşezaţi în nordul Siriei de astăzi, hetiţii s-au răspândit apoi spre sud. Biblia ni-i prezintă ca locuitori ai Canaanului pe vremea în care Avraam a venit în ţară. Când a murit Sara, Avraam a cumpărat un loc de îngropare în ogorul lui Efron, hetitul (Gen. 2:16).
Unul dintre fiii lui Isaac, Esau, şi-a luat două neveste hetite (Gen. 26:34). Câteva secole mai târziu, hetiţii sunt enumeraţi în rândul celor şapte neamuri pe care evreii trebuiau să le nimicească în Canaan (Exod 3:8; Deut. 7:1-2).
Pe vremea lui David, hetitul Abimelec i-a fost tovarăş credincios de pribegie când fugea ca să-şi scape viaţa de sub ameninţarea lui Saul (1 Sam. 26:6). Urie, hetitul, bărbatul lui Batşeba, a fost trimis la moarte de David, atunci când împăratul încerca să-şi ascundă păcătuirea lui cu această femeie (2 Sam. 11:14,15).
Pe vremea lui Solomon, împăratul a călcat porunca lui Dumnezeu şi şi-a luat o nevastă hetită pentru a încheia o alianţă durabilă cu acest străvechi popor (1 Regi 11:1,2).
Hetiţii aveau un sistem religios politeist, ca şi celelalte popoare ale vremii. Mulţi din zeii lor au fost împrumutaţi din sistemele religioase ale egiptenilor şi babilonienilor. Influenţa hetiţilor a corupt naţiunea lui Israel dinăuntru. Poarta deschisă de Solomon a adus în Israel idolatria deşănţată şi naţiunea s-a îndepărtat de închinarea către Dumnezeul cel adevărat (1 Regi 11: 9-13).
