Iubitul meu cu suflet tandru, ce mult te-am așteptat să vii în viața mea…
Timpul trecea și tot mai lesne-a mea privire mi se pierdu în zare la o stea.
O tot priveam ca pe-o arvună, iar dorul meu cel arzător se alina
La gândul că te voi primi în dar, în timp ce Dumnezeu ne pregătea.
Astăzi, ca niciodată, te am aproape și trup și suflet te privesc
De parcă ieri a fost momentul în care am început să te iubesc;
Nu am știut atunci că viața noastră va fi o poezie,
Că pas cu pas ne vom apropia și vom trăi în armonie.
Dragostea ta nu se discută, dar e mereu prezentă;
O simt, o văd, mă copleșește și o vreau permanentă.
N-aș vrea să o știrbesc cumva prin vreo mustrare care doare;
Doresc să crească, să ne bucurăm de-o dragoste înfloritoare.
Iubitul meu cu suflet tandru, mă ia acum și hai să mergem
În labirintul ce ne-așteaptă cu flori de dor ca să-l culegem.
Și bucuroși vom fi mereu privindu-ne în taină
Când dornici ne vom îmbrăca cu a iubirii dragă haină.
Cât timp ne vom hrăni iubirea cu dragoste din Dumnezeu,
Vom căuta ce e mai bine pentru folosul tău și-al meu.
El ne-a unit și-acum ne crește să Îl descoperim în doi
Prin temeri sau prin încercări care vor trece mai apoi.
Mi-e teamă să nu te rănesc, dar vreau să știi că eu
Din dragoste te dojenesc spre bine și mereu
Să știi că îmi doresc să creștem amândoi în cunoștință
Spre a-nțelege voia Domnului în viața de credință.
Tu, dragul meu, vei fi mereu în viața mea un dar neprețuit
Și-adesea îmi voi aminti cum de la Dumnezeu eu te-am primit;
De-atunci, în viața noastră noi am văzut cum El a tot lucrat
Mereu înspre binele nostru, chiar dacă nu am meritat.
*Din volumul “Dor de vocea Ta”, Simona Mihăescu
