st-bonaventure-game-1-27-79_edited-1Un tată şi fiul său se duceau la târg cu un asin să-l vândă. Tatăl şi fiul mergeau pe jos pe lângă animal.

– Ce oameni fără căpătâi! ziseră unii trecători, îşi rup încălţămintea ca să cruţe măgarul.

Atunci tatăl încălecă pe asin.

-Ce tată fără pic de inimă! grăiră alţi trecători. Uite că n-are milă de copilul lui; îl lasă să bată drumul pe jos.

Tatăl descălecă şi îl aşeză pe copil pe spinarea asinului.

– Poftim! ziseră nu peste mult timp alţi trecători. Ăsta-i copil cu creştere? Bătrânul lui tată merge pe jos, iar el călare.

“Ce-i de făcut cu oamenii aceştia?” îşi zise în sine tatăl… şi încălecă şi el pe asin alături de copil în speranţa că va astupa gura lumii. Dar ce gândiţi? Abia făcură câţiva paşi, şi oamenii începură:

-Uite ce tirani! Două matahale de oameni sănătoşi călătoresc pe spinarea asinului.

-Ascultă fiule, zise tatăl, cu oamenii aceştia nu mai ieşim la cale. Să încercăm altceva.

Coborâră amândoi de pe asin, luară o prăjină de lemn de care legară pe animal; îl ridicară pe spate şi porniră cu el la drum. Trecătorii începură să râdă cât îi ţineau gura. De supărare, se spune că bătrânul a aruncat asinul în râu şi s-a întors acasă fără el.

Iată o istorioară din care putem învăţa multe. Gura lumii este o mare putere. Ea stă de regulă în slujba răului, în slujba diavolului.  Cât de repede ascultă mulţi oameni de gura lumii şi nu de Cuvântul lui Dumnezeu! Este suficient ca gura lumii să spună că Biblia este o carte sectară, pentru ca unii să fugă de ea.

Cititorule, vrei să mergi pe calea mântuirii? Nu asculta de gura lumii, ci mergi înainte; altfel ţi se va întâmpla ca bărbatului din istorioara aceasta! Acela şi-a pierdut asinul ascultând de gura lumii, iar tu îţi vei pierde sufletul.

*Sămânţa bună, 2006