Marturii

Mărturia unei tinere

Motto: “Dacă astăzi, prin har, poți primi mântuirea,

Nu sta-n zadar, ridică-ți privirea!

Om păcătos, vino azi să fii salvat!”

Scopul cu care depun această mărturie în scris este de a-I da glorie Dumnezeului meu, un Dumnezeu minunat care mi-a condus viața, un Dumnezeu care a avut privirea îndreptată asupra mea!

Provin dintr-o familie cu cinci copii (unul decedat în 1997); doi frați dintr-o căsătorie anterioară, iar eu și sora mea din căsătoria actuală.

Sursa imagine: brookeboroughelim.podbean.com

Datorită faptului că mama s-a recăsătorit, rudele din partea ei și rudele din partea fostului soț au hotărât ca sora mea cea mare să meargă să stea la o mătușă din partea tatălui ei, deși mama nu a fost de acord cu plecarea ei; sora mea a plecat și nu s-a mai întors niciodată să locuiască cu noi. Astfel am rămas trei frați acasă.

În vara anului 1997, fratele meu (cel mai mic) a decedat…pe atunci eu aveam șase ani, iar sora mea cea mică, patru ani.

După moartea fratelui meu, mama  a început să meargă la biserică și mergeam și noi, fetele, împreună cu ea! Menționez ca înainte de moartea fratelui meu nu îmi amintesc să fi mers la biserică. Așa am început eu să am contact cu biserica…însă din cauză că nu eram prea înstăriți, aveam și perioade când nu mergeam la biserică. Această perioadă a continuat până în clasa a VII-a, când s-a întâmplat un eveniment care a tras un semnal de alarmă…!

Era o seară de joi, era biserică. Eu locuiesc aproape de biserică, mă despart trei case și un colț…. În acea seară eram în stradă și a trecut o soră și m-a invitat să vin și eu la biserică, iar eu am spus că nu vin. Ea a plecat la biserică și eu am rămas acasă deoarece aveam treabă. Poate ea s-a rugat pentru sufletul meu, nu știu…dar în acea seară, cred că nici după o oră, tatăl meu a venit acasă beat și din cauza unui incident mic, și-a revărsat toată furia asupra noastră, ne-a bătut ca niciodată până atunci și nici de atunci. În acea seară nu am dormit acasă; dimineața am venit acasă, m-am îmbrăcat și am mers la școală. A trecut și programul în care eram la școală și trebuia să mă întorc acasă, deși nu doream lucrul acesta, dar nu aveam de ales….  Când am ajuns acasă, tata era foarte zâmbăreț și senin, se purta ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Însă eu eram foarte abatută; m-a întrebat: “V-am bătut tare?” Nu stiu ce i-am răspuns..pentru că eram foarte rănită în sufletul meu și îmi era și teamă de el. Sora mea cea mică deja uitase totul, dar eu tot nu am putut, pentru că aveam o rană adâncă în sufletul meu și eram confuză.

Acest eveniment m-a făcut să văd ce lucru greșit e să alegi să nu mergi la biserică, deși nu ai motive întemeiate să nu mergi. Am hotărât să îmi încredințez viața în mâna lui Dumnezeu, ca orice ar veni, chiar dacă trupul mi s-ar distruge, sufletul să îmi rămână Lui.

La noi în familie, certurile erau dese, iar când tata mai venea și beat, nimeni nu putea dormi. Tata consuma alcool și tutun, și majoritatea banilor lui îi întrebuința pentru aceste vicii personale. Am avut o viață grea, lipsită de privilegiile copilăriei, trebuia să mă gândesc bine la ceea ce aveam de îndeplinit pentru tatăl meu, ca nu cumva să se enerveze, deși nu reușeam tot timpul…Când nu reușeam, îmi ținea o morală în timpul căreia de-abia îmi stăpâneam lacrimile, iar când eram singură plângeam în voie ca să mă descarc de durere.

Am început să citesc Biblia, însa, odată cu începerea noului an școlar, am neglijat acest lucru. Dar am luat din nou hotărârea să continui citirea Bibliei și am dus-o la bun sfârșit. De-atunci citesc Biblia în fiecare zi și nu mi se pare plictisitoare pentru că ea, e Cuvântul viu al lui Dumnezeu care ne transformă!

Timpul a trecut, iar eu am hotărât să închei legământ cu Domnul, mi-am mărturisit public credința, L-am mărturisit pe Isus Cristos ca fiind Domnul și Mântuitorul meu personal! Tatăl meu nu a participat la botez pentru că a venit un frate de-al lui la el și nu a vrut să îl lase să stea singur acasă, dar putea veni, totuși, împreună cu fratele lui, dar nu a dorit.

Acum lucrurile s-au schimbat, tată nu mai bea atât de des, iar când bea este liniștit și nu mai are treabă cu nimeni.

Când stau și privesc în urmă, când privesc lucrurile prin care am trecut, nu pot decât să exclam că Dumnezeu nu m-a părăsit niciodată, deși a trebuit să îmi vorbească prin necazurile prin care am trecut; aceste necazuri m-au maturizat și mi-au dat bine de gândit în mai multe domenii ale vieții. Tot ceea ce face Dumnezeu este bine, El are un scop bine definit, chiar dacă noi nu înțelegem și nu vedem care este voia Lui cu privire la viața noastră.

Vreau să închei această mărturie cu următorul verset din Biblie:

“Căci Domnul pedepsește pe cine iubește, și bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primește!” (Evrei 12:6)

Tags
Show More

Silviu Firulete

“Pentru mine, a lucra pentru Dumnezeu și a rӑspândi Cuvântul Lui cel Sfânt este o chemare divinӑ ȋncӑ de când eram copil mic. Știu și ȋmi place sӑ cred cӑ tot ceea ce fac pentru lucrarea Sa este o binecuvântare pentru cei din jurul meu, iar când voi fi chemat acasă ȋn Cerul Sfânt, voi fi rӑsplӑtit pentru tot ceea ce am lucrat și am investit ȋn lucrarea Lui.”

Related Articles

One Comment

  1. Pace. Domnul sa te binecuvinteze! M-a impresionat foarte mult povestea ta. Si eu am trcut prin momente asemanatoare cu un tata betiv desi e botezat in Biserica. Eu sper totusi sa se dea candva o lege impotriva betivilor pentru ca vad atatea cazuri cutremuratoare peste tot. Vreau sa-ti spun ca ma bucur pentru tine pentru faptul ca ai luat cea mai buna decizie pe care am luat-o si eu. Astept raspuns si iti doresc o viata insorita!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back to top button
Close
Close