M-ai însoțit până acum cu grijă și bunăvoință,
Mi-ai luminat al vieții drum și-ai ocrotit a mea ființă;
În toate am văzut iubirea cu care m-ai înconjurat,
Spre Tine-am înălțat privirea și Tu m-ai binecuvântat.
Când m-au cuprins fiorii spaimei, curaj mi-a dat al Tău Cuvânt;
Când pacea mi-a fost tulburată, la Tine liniște-am găsit,
Iar dorul, îndoiala, teama în Tine și-au găsit răspuns;
Furtuna ai oprit îndată, când numai un cuvânt ai spus.
Ai fost cu mine tot mereu, în văi, pe munți, în rugăciune,
N-am înțeles de ce mi-e greu, de ce-ncercarea mă răpune,
Dar astăzi știu că ești cu mine, chiar dacă n-am răspunsuri multe;
Mi-am pus încrederea în Tine! Ești izbăvirea mea în lupte!
Trecut-au ani și timpul zboară fără să-l pot opri vreun ceas.
Mai lasă-mă o vreme iară, să merg, s-alerg fără popas!
Să fiu un vas ales de cinste în voia Ta și planu-Ți mare,
Prin viața mea și prin cuvinte să împlinesc a Ta lucrare.
Simona Mihăescu, din vol. „Dor de vocea Ta”
