Editoriale

Noroc de la Dumnezeu?

Am citit recent, pe una dintre imaginile unui status de la WhatsApp, cum că norocul vine de la Dumnezeu. Într-adevăr, lumea caută să folosească mereu și mereu aceleași idei, practici și tradiții pe care le moștenim din generațiile trecute. Ei bine, spiritul acesta de „turmă”, și de a-l copia mot-a-mot pe cel de lângă mine, a adus mari nenorociri la nivel sufletesc pentru multe persoane de-a lungul anilor.

Dumnezeu, prin divinitatea și Atotputernicia Sa pe care o are asupra omenirii, nu poate fi comparat cu ceva ce noi, oamenii, numim noroc, acel nimic care, de multe ori, fie se întâmplă, fie nu se întâmplă.

Prin a spune că norocul vine de la Dumnezeu, afirmăm, de fapt, că Dumnezeu este un Dumnezeu incompetent în ceea ce face și nu știe dacă poate duce la capăt un anumit lucru sau nu, și astfel poate interveni norocul.

Sfânta Scriptură afirmă în Efeseni 2:10: „Căci noi suntem Lucrarea Lui și am fost zidiți în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte ca să umblăm în ele”. Așadar, asta înseamnă că și Dumnezeu ne pune la dispoziție resursele și puterea necesară pentru a ne duce la capăt lucrurile bune pe care chiar El însuși le-a pregătit pentru noi.

Norocul acesta, pe care oamenii îl folosesc foarte des, nu face altceva decât să ne ducă în eroarea unui crez total lipsit de Dumnezeu, înlocuindu-L pe Atotputernicul Creator cu o minciună omenească.

Referitor la încrederea aceasta care provine de la oameni, la acest noroc care este doar un simplu cuvânt, fără nicio putere absolut divină, vedem în Sfânta Scriptură, ]n Ieremia 17:5, ceea ce Cuvântul Sfânt spune: Blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijină pe un muritor și își abate inima de la Dumnezeu”.

Așadar, raportându-ne la Cuvântul lui Dumnezeu, vedem că această încredere pe care o avem în norocul uman, care provine de la oameni, această tradiție care nu are nicio legătură cu Dumnezeu este de fapt un blestem pe care îl atragem de multe ori asupra noastră.

De partea cealaltă, vedem cum Dumnezeu ne încurajează din nou și spune: „Binecuvântat să fie omul care se încrede în Domnul și a cărui nădejde este Domnul” (Ieremia 17:7).

A te încrede pe deplin în Dumnezeu înseamnă a fi un om binecuvântat, iar binecuvântarea aceasta nu se comportă precum norocul, ci este sfântă și te călăuzește în umblarea ta către ținta veșniciei.

Nu te închina în fața unui noroc (1 Corinteni 10:14) care nu are nicio valoare, ci închină-te, cu smerenie și reverență, în fața lui Dumnezeu care a făcut cerurile și pământul!

Fii binecuvântat,
Silviu Firulete

Show More

Silviu Firulete

“Pentru mine, a lucra pentru Dumnezeu și a rӑspândi Cuvântul Lui cel Sfânt este o chemare divinӑ ȋncӑ de când eram copil mic. Știu și ȋmi place sӑ cred cӑ tot ceea ce fac pentru lucrarea Sa este o binecuvântare pentru cei din jurul meu, iar când voi fi chemat acasă ȋn Cerul Sfânt, voi fi rӑsplӑtit pentru tot ceea ce am lucrat și am investit ȋn lucrarea Lui.”

Related Articles

2 Comments

  1. Pace! La fel este și cu cuvântul,,toleranț㡠Acest cuvânt înseamnă ,,A îngădui,a permite o situație sau un fapt nepermis; a trece cu vederea. A admite,a suporta.
    Așa stă scris în Dicționarul explicativ al Limbii Române,ed.2012
    Deci dacă asta înseamnă atunci cred eu că și acest cuvânt se poate alâtura cuvântului ,,norocˇcare provine de la oameni și nu de la D-zeu Atotputernicul.
    Trebuie să fim foarte atenți la aceste cuvinte furișate în discursul unora de la amvon.
    Fiți binecuvântați!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back to top button