Autor: Oana Vidican
Credinciosul vede lucruri care nu se văd deloc
Și câștigă-ntotdeauna când renunță la: ”Eu pot!”
Stăpânește multe lucruri, bogății imense are,
Neavând nimic aici, prețios sau de valoare.
Înălțat creștinul este doar atunci când e smerit,
Iar odihnă el primește doar sub jug divin primit.
Liber este când e rob Legii Duhului de viață,
Și trăiește când e mort, iar din rău mereu învață.
El domnește când slujește și ajunge înțelept,
Când nebun e pentru lume și-are raiu-n al lui piept.
Viața el de și-o urăște, o câștigă pentru cer,
Biruiește-atunci când pierde din ego-ul său de fier.
Cinstea lui este rușinea, când mereu batjocorit;
O comoară își adună în tărâmul mult dorit.
Nu se laudă, având putere, ci cu multe slăbiciuni
Și devine tot mai tare când e slab – e pus pe culmi.
Strălucește când renunță la lumină – faima lui,
Și când pofta și dorința credincios le pune-n cui.
Repede, frumos el crește și e tot mai credincios,
Când domol cu Domnul merge sau pe bancă de stau jos.
Minunată este viața de creștin și bucuros;
Credinciosul înțelege planul sfânt și glorios!
Tot ce pare că-i ciudat, imposibil sau pe dos
Este logic și posibil doar când ești al lui Cristos!
