Devotionale

Urme în zăpadă

3249641229_a93bf81c8a_zEra seară. Vântul aspru împrăştia zăpada cristalină prin văzduh. Un copilaş se pregătea de somn în timp ce tatăl său se asigura că mai este jar în şemineu. Copilaşul a adormit. Peste câtva timp auzi ca şi cum uşa de la casă ar fi fost deschisă şi închisă brusc. Nimic. O părere, un vis. Ziua următoare, aceeaşi întâmplare. Peste câteva zile, copilaşul îl întrebă pe tatăl său, dar tatăl său încercă să îl convingă că într-adevăr… a fost un vis. Se făcuse din nou seară. Copilaşul auzi din nou uşa. Se ridicase din pat şi merse în camera tatălui său. Patul gol. Pustiu.

-Tată?!

Dar niciun răspuns nu veni. Copilaşul deschise uşa şi observase nişte urme lăsate în zăpadă. Erau urmele tatălui său. Îşi luase în grabă paltonaşul şi închise uşa în urma sa. Urmele se sfârşiseră în faţa unei clădiri vechi. Un bar. Copilaşul deschise uşa şi îl zărise pe tatăl său la o masă ţinând în mână o halbă. Tatăl, ameţit cum era după o porţie lungă de băutură, îşi recunoscuse fiul.

– Dragule, ce faci aici?
– Tată, am venit după tine.
– Dar cum ai reuşit să mă găseşti?
– Am călcat pe urmele tale lăsate în zăpadă.

Nu e aşa şi cu noi în umblarea noastră? Trebuie să fim atenţi pe urmele cui călcăm. Suntem chemaţi să călcăm pe urmele Fiului lui Dumnezeu, adică Isus Cristos. Să nu rătăcim nici de aceste sărbători, ci să ştim cu adevărat cine este Sărbătoritul.

Show More

Related Articles

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back to top button