„Căutaţi-Mă, şi veţi trăi…” Amos 5:4
La începutul anului 2003, naveta spaţială „Columbia“, aflată la cel de al 28-lea zbor, a explodat tocmai la reîntoarcerea în spaţiul terestru. Înainte de catastrofă, un cotidian relata: „Un cosmonaut spune că nu există niciun orizont şi nicio înălţime care nu pot fi atinse. Dacă ne străduim, noi putem merge peste tot. Prin propriile puteri putem face să înflorească deşertul, putem clădi oraşe moderne pe teren nisipos şi putem ajunge până la stele…“
Relatarea cotidianului oglindeşte gândirea firească a fiecărui om, gândirea de înălţare a omenirii. Într-o vreme ca aceasta în care trăim, entuziasmul este bun dacă are ca ţintă glorificarea lui Dumnezeu. În cuvintele relatate de cosmonaut nu am găsit nicio menţionare a Numelui lui Dumnezeu. Dar fără Dumnezeu, totul este „pustiu şi gol“. Cosmonautul nu cunoştea cuvântul: „chiar dacă ţi-ai aşeza cuibul între stele, tot te voi arunca jos şi de acolo, zice Domnul“.
Cât de diferit a gândit David în lupta sa cu puternicul filistean, uriaşul Goliat! „David a zis filisteanului: «Tu vii împotriva mea cu sabie, cu suliţă şi cu pavăză; iar eu vin împotriva ta în Numele Dumnezeului oştirii lui Israel, pe care ai ocărât-o»“ (1 Samuel 17.45). Cu cine ne asemănăm?
Preluat din Sămânţa Bună
