Ai dreptul să te plângi?
Suntem nemultumiţi. Ne plângem mereu de una sau de alta. Şi mă întreb: ce drept avem să facem asta? Să fim nemulţumiţi şi să ne plângem? Merităm mai mult decât avem? Nu! De cele mai multe ori nu suntem vrednici nici măcar de ceea ce am primit şi avem. Avem dreptul să ne plângem când în fiecare zi ne putem bucura de bunătatea lui Dumnezeu, fără ca noi să fi făcut ceva???
Suntem nemulţumiţi de felul în care arătăm. Am fi vrut să fim altfel. Dar nu ne gândim că doar faptul că existăm e o minune… Iar mai presus de asta e Cineva care ne iubeşte indiferent de felul în care arătăm. Nu e minunat? Tânjim să avem tot mai mult. Ne uităm în jur cu privirea flămândă şi cu inima nemulţumiţă, dorind să agonisim cât mai mult. Niciodată nu e destul. Dar nu ştim că faptul că avem o casă e o binecuvântare la care alţii doar visează. Iar faptul că avem hrana zi de zi e ceva ce nu merităm. Gândiţi-vă că zi de zi zeci de oameni şi copii mor de foame!
Ne plângem de locul de muncă. Tindem să credem că merităm ceva mai mult. Dar nu realizăm că sănătatea e atât de preţioasă, iar faptul că putem munci e un dar. Ne supărăm adesea când ni se pare că familia nu ne înţelege. Nu suntem în stare nici pe un frate să-l iertăm. Dar ne-am gândit că, dacă avem o familie care ne iubeşte, nu e că noi am facut ceva pentru care să merităm asta?! Că avem oameni care să ne fie alături şi care ne vor binele din toată inima, nu înseamnă că am fost mai buni decât atâţia bătrâni singuratici, tineri care nu au niciun sprijin şi atâţia copii abandonaţi şi părăsiţi de propriii părinţi?! E aşa de bine să ai o familie!
Şi sunt, încă, atâtea lucruri de care ne plângem! Nu mai vedem mulţimea de binecuvântări ce le primim zi de zi. Suntem prea concentraţi asupra lucrurilor care nu funcţionează aşa cum am vrea, asupra greşelilor celorlalţi, asupra lipsurilor care există sau nu. Am uitat să ne bucurăm de lucrurile care contează cu adevărat. Oare aşa ar trebui să fie? No way! Haideţi să nu ne mai văităm! Să nu mai fim nemulţumiţi! Avem atâtea motive să fim fericiti!
Articol trimis de Yoneko Sal