DevotionaleMesaj Biblic

Viaţa ca un val

„În viaţă, important nu e să ajungi, ci să mergi, să fii pe drum” (Jose Ortega Y Gasset)

Cel mai adesea, situaţiile neplăcute, necazul, sunt cele care nasc în minte nedumeriri de genul: „Totul mergea bine, succesul era de partea mea, atinsesem culmea, în timp ce răul, iată, pândea la orizont…” În general, binele, reuşita, bogăţia, surprizele plăcute sunt percepute de oameni ca fiind starea  firească la care ar trebui să tindem cu toţii şi pe care, atunci când o obţinem, căutăm s-o menţinem cât mai multă vreme ca şi când aceasta ar fi mereu „linia de sosire” în maratonul vieţii.

În realitate însă, binele şi răul care ni se întamplă, se succed pe o traiectorie sinusoidală ale cărei urcuşuri şi coborâşuri oscilează de-a lungul unei linii orizontale: când deasupra, când dedesuptul ei. Ambele sunt de fapt excrescente, ieşiri din contur, convulsii ale vieţii, valuri ale unei mări hărţuite de furtună şi, ca în orice furtună, nu lipsesc norii negri ai urii, vântul puternic al mândriei, tunetele răzbunării, fulgerele sclipitoare ale minciunii.

Toate acestea şi multe altele stârnesc valurile care urcă, apoi se prăbuşesc producând spaima, prăpăd şi moarte. Iar pe aceste valuri, pluteşte în derivă, barca omenirii într-un zbucium continuu, pentru că, pe cârmă, stau fixate cu obstinaţie, firave şi vulnerabile, mâinile necredinţei, aşa cum se întâmplă în vorbele lui Iacov (1:6): „Dar s-o ceară cu credinţă (Înţelepciunea), fără să se îndoiască deloc:  pentru că cine se îndoieşte, seamănă cu valul mării, tulburat şi împins de vânt încoace şi încolo”.

Cine însă, ne-ar putea menţine pe drumul fără înălţări măgulitoare urmate de căderi dezamăgitoare, aflate parcă într-un proces continuu de compensare reciproca?! Oare, cum ne putem păstra echilibrul fără a stârni valuri pe marea vieţii, valuri ce ne ridică într-un  avânt ameninţător, creându-ne falsa imagine de cuceritori,  după care ne coboară la fel de vijelios punându-ne eticheta de nefericiţi?!

Doar cărările lui Dumnezeu ne pot oferi siguranţa, fiindcă pe ele se plimbă dragostea „cea îndelung răbdătoare, plină de bunătate, care nu pismuieşte, nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se gândeşte la rău, nu se mânie, nu se ceartă…” ca să stârnească valuri, ci din contră, „acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte şi suferă totul” (1Corinteni 13). şi tot pe aceste drumuri, primim „Îţelepciunea care vine de Sus” şi care „curată, paşnică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roduri bune…” (Iacov3:17), ne va ajuta sa înţelegem că viaţa însăşi este un dar inestimabil şi ne va învăţa să percepem căderile ca pe nişte trepte către perfecţiune, iar din înălţări să facem prilejuri de mulţumire lui Dumnezeu întocmai ca „bogatul care se laudă cu smerirea lui” (Iacov 1:10), ştiind că „ mândria merge înaintea căderii”.

Iată un mod de a urca tot timpul…

Sabina Negrut

Tags
Show More

Silviu Firulete

“Pentru mine, a lucra pentru Dumnezeu și a rӑspândi Cuvântul Lui cel Sfânt este o chemare divinӑ ȋncӑ de când eram copil mic. Știu și ȋmi place sӑ cred cӑ tot ceea ce fac pentru lucrarea Sa este o binecuvântare pentru cei din jurul meu, iar când voi fi chemat acasă ȋn Cerul Sfânt, voi fi rӑsplӑtit pentru tot ceea ce am lucrat și am investit ȋn lucrarea Lui.”

Articole Aleatorii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Check Also

Close
Back to top button

Aboneaza-te la Total Schimbat.ro

Close
Close