Cum m-am întors la Dumnezeu ? (partea a II-a)
Pe cand lucram la traducerea Noului Testament, a trebit sa caut fiecare cuvant in greceste, intr-un dictioanr, ca sa-i vad intelesul. Si pe cand faceam lucrul acesta, m-am trezit cu totul cu alte pareri despre lucrurile cele mai obisnuite. De pilda, cand am vazut ca Biblia vorbeste asa de mult despre pacat, m-am gandit ca pacatul trebuie sa fie ceva grozav inaintea lui Dumnezeu, daca El vorbeste atat de mult despre pacat. Negresit, totdeauna am crezut ca pacatul trebuie s afie ceva foarte rau inaintea lui Dumnezeu, dar daca m-ar fi intrebat cineva: -Ce este pacat
I-as fi raspuns:
-Daca omori pe cineva, ai facut un pacat.
-Cine e un pacatos?
-Ucigasul e un pacatos si locul lui este la inchisoare.
Dar cand am citit ca ”oricine se manie pe fratele sau va cadea sub pedeapsa judecatii” (Mat.5:22), am ramas uimit, fiindca stiam ca toti se manie in fiecare zi. Daca ai de a face cu persoane suparacioase, nu poti altfel decat sa te superi. Si daca toti se supara, nu se poate ca lucrul acesta sa fie asa de grav. N-am putut s apricep versetul acesta si am trecut mai departe. Cand am ajuns la versetul din epistola catre Romani,care spune ca: ”Toti au pacatuit”, nu am putu fi de acord cu el, fiindca ziceam;”Eu cunosc foarte multe persoane care n-au omorat niciodata pe nimeni si nu sunt in inchisoare. Nu pot pricepe de ce zice Biblia ca toti au pacatuit. Daca nu cunosc pe altii, macar ma cunosc pe mine insumi. Eu n-am omorat pe nimeni, n-am fost in inchisoare, asa ca nu pot spune ca sunt un pacatos”. N-am putut intelege nici versetul acesta,l-am lasat si am trecut mai departe.
Cand am ajuns la celalalt verset: ”Nu este nici un om neprihanit. Nu este nici un om sa faca binele…” m-am infuriat putin pe locul acesta. ”Asta n-o pot crede”, mi-am zis eu. ” Fiindca eu cunosc multe persoane care au facut multe lucruri bune. Si daca nu cunosc pe altii, ma cunosc pe mine. Am facut o multime de lucruri bune, impartind brosuri, dand ceva bani pentru Dumnezeu samd. Si acum ce fac? Fac o foarte frumoasa lucrare: traduc Biblia in limba poporului meu. Dar atunci de ce spune Biblia ca ”nu e nici unul sa faca binele” cand eu vad ca este cel putin unul…sunt eu insumi.” N-am putut pricepe si am mers mai departe. Cand am venit la un alt verset din epistola catre Romani, care spune ca: ”Plata pacatului este moartea” , am zambit si am zis : ”E cu putinta sa crezi asemenea lucruri, fiindca toata lumea moare : fie buni, fie rai. Ce fel de plata a pacatului e aceea daca fiecare o capata?” Asa ca nici asta n-am inteles-o si am mers mai departe.
Cand am ajuns la versetul din Apocalipsa 20:14 care vorbeste despre ”a doua moarte” , adica iazul de foc, ni-am zis: ”Asta-i moartea ca plata a pacatului. Dar asta-i ceva groaznic. As vrea sa stiu cine e acolo in iazul de foc”. Si cand am vazut ca in iazul de foc sunt ucigasii, mi-am zis: ”Foarte bine, ucigasii trebuie safie acolo, pentru ca sunt mai pacatosi”. Apoi am cercetat mai indeparoape tot versetul ca sa vad cine mai e acolo. Si spre marea mea uimire, am descoperit ca acolo sunt si mincinosii.
”Cum” mi-am zis eu, e minciuna un pacat asa de mare cas a fie pedepsita cu aceeasi pedeapsa cu uciderea? Doar orice om spune minciuni in fiecare zi. Si nu numai una, ci multe si de felurite soiuri: minciuni de afaceri, minciuni de nevoie, minciuni de lingusire, minciuni d epolitete, etc. Si daca e asa, mi-aduc aminte ca si eu am spus o multime de minciuni in viata mea. De pida, cand esti acasa si vine cineva pe la tine, si tu nu vrei sa te vada, spui ca nu esti acasa. Asta inseamna o minciuna. Asa ca acum m-am incredintat de-a binelea ca eram un pacatos. Dar nu numai un pacatos, ci un pacatos osandit, care mergea spre iazul d efoc. Atunci a inceput sa-mi fie frica si imi ziceam mereu: ”Nu veau sa ma duc acolo in ruptul capului”.
Nu cunosteam insa calea mantuirii. Nu stiam ce sa fac ca sa nu merg in iazul cu foc. Am cercetat mai departe. Cand am ajuns la versetul acela din Romani unde spune ca : ”toti sunt socotiti neprihaniti fara plata”, am zambit si am zis: ”Ce ciudat! Cartea asta e plina de lucruri care se bat cap in cap. Pna acum am vazut ca toti sunt pacatosi, si osanditi sa mearga in foc si acum deodata iata-i pe toti ”socotiti neprihaniti fara plata” . Care e deosebirea?” Si citind mai cu luare aminte versetul acesta, am vazut ca era si o deosebire.
Da, ”socotiti neprihaniti fara plata” , dar prin credinta in sangele lui Isus Hristos, pa cere Dumnezeu l-a dat ca jertfa de ispasire pentru pacate. ”A”, mi-am zis, Domnul Isus a murit pentru pacate. E adevarat?” Invatasem la scoala ca El a murit pentru pacatele integii lumi. Dar la ce-mi foloseste mie lucrul acesta , cand eu sunt un pacatos si pacatele mele nu sunt iertate? Dar daca a murit pentru pacatele intreii lumi” , mi-a zis eu, ”a murit pentru pacatele mele , fiind si eu unul din lume”. Oricum ar fi, vad din cartea aceasta ca este o iertare a pacatelor, ca Domnul Isus a murit si pentru mine, deci iertarea aceasta e si pentru pacatele mele. Slava Domnului ! Daca voi zice Domnului: Doamne eu nu cunosc decat cartea aceasta . Tu ai zis ca e Cuvantul Tau. Eu am citit in ea ca Domnul Isus Hrisots a murit pentru mine, am luat iertarea pentru mine. Daca ma vei osandi, nu-i vina mea, fiindca am crezut ce spune Cuvantul Tau.” Si asa am luat pentru mine iertarea pacatelor.
Acesta a fost cel dintai pas. Al doilea pas a fost cand am descoperit ca n-aveam un Mantuitor mort, ci un Mantuitor viu, cu care puteam intra in legatura. El a murit pentru pacatele noastre, dar a si inviat casa ne faca neprihaniti. Si acum e un Mantuitor viu. ”Bun ” mi-am zis, ”tocmai asta e ce-mi trebuia. Imi place sa am o persoana vie cu care sa pot vorbi”. Dar cea mai mare bucurie a mea a fost cand am descoperit ca El este nu numai un Prieten viu, caruia ii pot vorbi, ci ca in Mantuitorul cel viu am puterea sa birui pacatul, pentru ca El a frant puterea vrajmasului prin invierea Lui. Daca lucrurl acesta e adevarat, vreau sa-l iau pentru mine insumi, fiindca nu mia vreau sa traiesc in pacatul care a omorat pe Mantuitorul meu.
Eu imi inchipuiam ca pacatul face parte din firea noastra, ca nu puteam altfel, ca trebuie sa pacatuim. Ce bucuros am fost cand am descoperit ca exista oastfel de putere care biruie pacatul. Astfel l-am luat ca Mantuitor viu al meu. Cel din urma pas a fost cand am descoperit ca El e si Domn. Domn inseamna stapan. El e stapan, iar noi suntem robi. Noi nu mai suntem ai nostri, ci sune ai Lui cu tot ce avem si cu tot ce suntem. Cand am vazut ca Pavel a fost un rob, , am zis : ” daca apostolul era rob, cu atat mai mult tebuie sa fiu eu rob.” Si asa l-am luat ca Domn si Stapan al meu, care n-are decat sa porunceasca, ir eu sa ascult.
Si ce Domn si ce Stapan minunat e El, caci te poti increde deplin in El.
Asa m-am intors la Dumnezeu. Acum stiam ca eram nascut din nou, un copil a lui Dumnezeu. Stiam ca de acum toate trebuie s ase inoiasca in viata cea noua. Si cel dintai lucru pe care ar trebui sa-l innoiesc a fost traducerea Bibliei, la care lucram. Caci imi ziceam: ”Traducerea de pana acum e facuta d eomul cel vechi.”
Eu sunt un om nou, si trebuie s aam o traducere noua dupa omul cel nou. Am iceput traducerea din nou, dar acum nu mia cieam Biblia cu intrebarile de mai inaite, cand ziceam: Se poate? Sa fie adevarat?ec..ci cu alte intrebari, si anume: Am eu ce spune cartea aceata ? Sunt eu ce spune ea? Daca nu, de ce nu sunt si de ce nam ? Daca da, slava Domnului!
Dumitru Cornilescu