Articole

Harul

Știți care este cea mai mare tragedie a noastră, a bisericilor din România? Mereu și mereu ne îndreptăm spre două mari extreme: ori e obligatoriu, ori nu mai practic deloc. Baticul nu mă mântuie? Atunci nu-l mai port. Pantalonii nu trebuie călcați? Atunci nu-i mai calc. Hristos a murit pentru mine și m-a salvat? Atunci nu mai fac nimic. Am auzit un strigăt al generației noastre: „avem nevoie de har” iar mai târziu: „avem nevoie de fapte„. Ori am întins coarda până a pușcat, ori nici nu am mai pus mâna pe ea.

Tragedie mai mare nu există. Faptul că nu știm să echilibrăm faptele cu harul este un haos total. Și când vorbesc despre echilibru, nu spun că trebuie să faci ceva pentru har. Nu. Tu nu poți face nimic pentru a fi salvat; ești deja mântuit. Dar poți face ceva pentru a-i salva și pe alții.

Cu toții am rămas blocați de prea multe ori în acest punct mort. Și nu am înțeles că Dumnezeu lucrează prin oameni. Harul este din Dumnezeu, dar el se face cunoscut prin oameni. El (harul) schimbă viețile ruinate, schimbă mințile prăpădite și înnoiește ființele. Datorită crucii suntem aici, datorită harului suntem acceptați, dar nu este lucrarea finală. Noi suntem lucrarea finală. El în noi, și dragostea Lui în noi este lucrarea finală!

La un anumit moment, în romanul Ciuma, personajul Rambert are dreptul să părăsească orașul, fiind singurul cu buletin din acel oraș. Doctorul Rieux îi spune: „Rambert, du-te, nu mai sta. Ești singurul care poți să o faci. Nu e o rușine să fii fericit. Du-te!” Însă Rambert se întoarce și spune: “Nu, dar poate fi o rușine mare să fii fericit singur. De aia rămân.”

E o rușine să fim fericiți doar noi până la urmă. De asta trebuie să știm că harul nu ne va urca în pustietatea muntelui, ci ne va coborî în societate, în orașul nostru, în birturile noastre, să smulgem și să căștigăm oamenii pentru Împărăție.

Pavel îi spune lui Timotei că deprinderea de trup este de puțin folos, dar evlavia e folositoare. Această evlavie, despre care vorbește Pavel, are de-a face cu deprinderea care în original înseamnă “gimnazio”, adică a exersa. Cu alte cuvinte, deprinderea de trup nu are mult impact în societate, dar evlavia are. Vei minți? Va minți și ea/el. Iubești? Va iubi și ea/el. Și putem continua!

Viețile noastre devin epistole vii pentru cei din jurul nostru.

Dar aici, cel mai probabil, vom relua cursul tradiției, dacă nu suntem atenți. Eu nu trebuie să fiu bun, să iubesc sau să ofer pentru a primi ceva în schimb. Nu! Eu sunt bun, iubesc, ofer pentru că asta este chemarea mea de copil al lui Hristos.

Noi am preluat concepția că ori transformăm o disciplină în lege, ori o neglijăm total. Trebuie să se termine!

Siguranța ta constă în ceea ce a făcut Isus. Siguranța celor din societate se află în tine, reprezentându-L pe Isus și ce a făcut El. Harul, până la urmă, nu este nimic mai mult și nimic mai puțin decât chipul pe care îl poartă dragostea când întâlnește imperfecțiunea, slăbiciunea sau greșeala!

Inayat Khan spune că secretul unei vieți este echilibrul, iar absența echilibrului înseamnă distrugerea!

Avem nevoie de har!

Oamenii au nevoie de har! Oamenii au nevoie să-l cunoască! Este timpul să arăți harul lui Dumnezeu în viața ta!

David Nedelcovici


Show More

David Nedelcovici

Nothing about me, it's all about Christ.

Related Articles

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back to top button