DevotionaleEditoriale

Două zile și deja-ți riști veșnicia

de Estela Manea

Întrebarea 1: Câtă vreme e nevoie să treacă pentru a nu mai cunoaște deloc o persoană cu care ani de zile ai petrecut timp împreună, ore întregi zilnic? Câtă vreme e nevoie să treacă încât să nu-i mai recunoști nici măcar vocea? Mulți ani, nu-i așa? Mulți, mulți ani trebuie să treacă, și în perioada asta să nu mai ai deloc tangență cu persoana aceea.

Întrebarea 2: Cât timp trebuie să treacă pentru a nu-L mai cunoaște pe Domnul Isus și pentru a nu-I mai cunoaște nici vocea?

Nu te strădui să răspunzi la întrebarea asta, pentru că aici avem deja răspunsul în Scriptură. Biblia este cartea care ni-L face cunoscut pe Dumnezeu și este vocea Atotputernicului care ne călăuzește în trăirea noastră de fiecare zi.

Și acum răspunsul: e suficient să treacă doar două zile ca să nu-I mai cunoaștem nici vocea și nici prezența. Nu crezi? Păi, capitolul 24 din Luca relatează că cei doi ucenici, care mergeau spre Emaus, parcurg drumul acesta vorbind cu Domnul Isus și vorbind despre El, dar ei nu-L cunosc. Era abia a treia zi de când se întâmplase momentul răstignirii de care vuia tot Ierusalimul. Tot în această zi, femeile aleargă la mormânt și-L întâlnesc pe Isus, dar nu-L cunosc; vorbesc cu El și nici măcar nu-I recunosc vocea. Ele cred că este grădinarul. Scriptura mai relatează că ucenicii erau adunați toți la un loc și Isus apare în mijlocul lor, vorbește cu ei, dar ei nu-L cunosc decât după ce frânge pâinea și cere binecuvântarea peste ea. Atunci și-au amintit că această practică se mai întâmplase odată, în prezența unei singure persoane pe care au avut ocazia s-o cunoască. Era un déjà-vu. Abia atunci li s-au deschis ochii.

Deci, câte zile e suficient să ratăm părtășia cu Domnul nostru ca să nu-L mai cunoaștem și să nu-I mai recunoaștem nici vocea? Două zile trebuiesc, că, începând cu a treia zi, trăim deja din amintiri. Nu-i complicat să înțelegem cât de pocăiți putem fi, având relația cu Dumnezeu întreruptă de luni de zile, de ani de zile. Din păcate, e plin de creștini din de acest fel în adunări.

Știi care e fenomenul cel mai grav care își face loc, după ce întrerupem legătura cu Mântuitorul? Continuăm să vorbim despre El în stânga și-n dreapta, vorbim unii cu alții despre El, Îl propovăduim, îl slujim, ne adunăm toți la un loc în Numele Lui dar, de fapt, noi nu-L mai cunoaștem. În Luca 24:17-24 Domnul Isus îi întreabă pe cei doi ucenici, în drumul lor spre Emaus, despre ce vorbesc între ei. Ei vorbeau chiar despre El, de Isus. Ba chiar încep să-I dea lecții și să-I prezinte lucrarea de mântuire a lui Dumnezeu, care, după părerea lor, nu prea ieșise așa cum ar fi trebuit. Dar, mai mult de-atât, acum Isus este un străin pentru ei. Auziți cum I se adresează Aceluia căruia, cu doar trei zile în urmă, Îi spuneau Învățătorule. Îi spune Cleopa în versetul 18: „…tu ești singurul străin aici în Ierusalim, de nu știi ce s-a întâmplat în el zilele acestea? ”

Cum, alaltăieri era învățătorul și acum este străinul?! Doar două zile sunt suficiente ca să ne înstrăinăm de Mântuitorul?! Când Dumnezeu mi-a descoperit acest detaliu m-am înfiorat, m-am îngrozit, pentru că am realizat cât de vulnerabili suntem.

Întrebarea lui Cleopa trădează faptul că tot Ierusalimul vorbea despre Isus, poporul erau cu Numele Lui pe buze, dar nu-L cunoștea pe Acela despre care vorbea. Hm, parcă ar fi un tablou desprins din zilele noastre.

În 1 Samuel 2:12-13, Scriptura vorbește despre Hofni și Fineas, fiii lui Eli, care erau preoți ai Domnului, dar ei nu-L cunoșteau pe Dumnezeul pe care-l slujeau. Uau! E posibil să fii preot, pastor, evanghelist, cântăreț, dirijor, învățător la grupele de copii, lider de tineret, să fii în comitetul bisericii, sau, mai știu eu ce altă slujire să faci, și să nu-L cunoști pe Dumnezeul pe care pretinzi că-L slujești? E înfiorător, dar, din păcate, iată că este posibil. Întreg capitolul descrie cum decurgea o zi din viața cotidiană a celor doi preoți (citește, ca să te lămurești că nu vorbesc din ale mele). Ce să mai zicem de preoții care L-au dat la moarte pe Domnul Isus. Ei aveau cunoștință de tot planul lui Dumnezeu, erau doxa de Scriptură, dar nu-L cunoșteau pe Dumnezeul Scripturilor. Asemenea oameni sunt ușor de recunoscut. După roadele lor îi putem cunoaște.

Amintește-ți: e suficient să ratezi doar două zile de părtășie cu Dumnezeu, ca, începând cu a treia zi, El să devină deja un străin pentru tine. Cum îți imaginezi că poți distinge vocea Lui și voia Lui în provocările cotidiene atât de agresive? Cum crezi că vei putea face alegeri care să-L onoreze pe El și care să te califice ca și copil al Lui, dacă ești străin de ceea ce vrea El pentru tine? Cum îți închipui că vei petrece veșnicia cu Dumnezeu, dacă pe pământ nu-ți faci timp de El, nu petreci cu El nici măcar juma’ de oră pe zi?

Cercetează-te și vezi cum ți-e trăirea. Dumnezeul acesta, despre care spui că-L slujești, te cunoaște El pe tine așa cum un tată își cunoaște fiul?

Tot Ierusalimul Îl știa pe Domnul Isus. Toți vorbeau de El. Vesteau minunile extraordinare pe care le făcuse cât era în viață, și unii chiar admiteau faptul că n-a făcut nimic vrednic de moarte decât doar atât, nimic mai mult. Ei își trăiau viața mai departe, înstrăinați de El, fără o relație personală cu Dumnezeu și cu Fiul Lui. Parcă nu mă surprinde expunerea asta. Nu-i așa, zici  că-i o descriere a zilelor noastre. Lumea imită și copiază manifestări ale Bisericii lui Hristos, încă, pe unele le fac chiar mai bine decât noi. Sunt mai profesioniști. Cântăm noi despre El, cântă și ei. Recităm noi despre El, recită și ei. Ne binecuvântăm noi unii pe alții, copiază și ei benedicțiile noastre și le rostesc și ei. Îl predicăm noi pe Dumnezeu, Îl predică și ei, pentru că dețin multă informație biblică și au studii teologice. Ajutăm noi pe sărmani, ajută și ei. Ba încă, aici, mai nou îi copiem noi pe ei: dacă ei își trâmbițează faptele bune, avem grijă să nu ne lăsăm mai prejos și imediat facem și noi o postare pe Facebook, în care povestim tot, cu lux de mănunte.

Tot ce facem noi fac și ei. Ne copiază la milimetru, dar până într-un punct. Ei merg în tandem cu noi până la relația personală cu Dumnezeu, aici ne despărțim. Aici imitatorii se opresc, iar creștinii autentici merg mai departe. Legătura personală cu Dumnezeu nu poate fi imitată, iar roadele ne dau de gol pe fiecare. Poate da aceeași vână a izvorului și apă dulce și apă amară? Nu există așa ceva. Poate un creștin autentic, care vine din prezența lui Dumnezeu, să aprobe poruncile sfinte, dar și faptele întunericului în același timp? Nu, n-ai să vezi așa ceva. Dar, în schimb, poate un imitator să aprobe tot și să fie de-acord cu oricine și orice? Normal că da. Păi, dacă el doar imită, el trăiește în așa fel încât să-i fie bine cu toată lumea și să nu se pună rău cu nimeni, și nici cu legea. De ce să se lege la cap dacă nu-l doare, nu? El dă bine și de gay, dar și de pocăiți, că toți sunt creația lui Dumnezeu. Imitatorul e de-acord și cu evanghelicii, dar și cu cei care se închină la orice altceva, sau altcineva, pe lângă Dumnezeu. Fiecare se închină la Dumnezeu cum știe și cum pricepe, că toți suntem creștini și doar un Dumnezeu există, nu?

Pe Dumnezeu nu-L fraierim. Noi între noi ne putem fenta, dar pe El nu-L putem fenta. Imitatorii aceștia sunt ca păianjenii despre care zice Biblia că-i poți prinde cu mâna și, cu toate-acestea, îi găsești chiar și-n casele împăraților. Așa sunt și creștinii falși, ca păianjenii, sunt și-n casa peste care este chemat numele lui Dumnezeu de către biserica autentică a lui Hristos.

Cercetează-te, dar, și vezi din ce categorie faci parte. Nu te minți singur, că asta nu-ți schimbă veșnicia. Ai legătură personală zilnică cu Dumnezeu prin practicarea disciplinelor spirituale (citire din Biblie și rugăciune)? Dacă da, ferice de tine, pentru că înseamnă că nu doar tu Îl cunoști pe El, ci și El te cunoaște pe tine. Dacă nu ai această relație zilnică cu Dumnezeul Bibliei, înseamnă că ești doar un creștin fals, un imitator, un lup răpitor căruia la final i se va spune: pleacă de la Mine, căci niciodată nu te-am cunoscut! Ups. Știu că-i incizie în carne vie, dar Scriptura e Da și Amin.

Dacă nu te pocăiești de viața ta prefăcută ASTĂZI, ACUM, nu știi dacă vei mai primi o șansă. Și totuși, dacă poți garanta că mai apuci ziua de mâine, sau minutul următor, atunci mai amână. Dar dacă nu deții controlul și n-ai garanția următorului minut, atunci, URGENT pocăiește-te. Reia legătura cu Dumnezeu, pe care ai abandonat-o de atâta amar de vreme. Dezbracă-te de haina ieftină a unui creștinism de doi bani și asigură-te că, începând din acest moment, vei trăi astfel încât să fii sigur că-L cunoști pe Dumnezeu, în urma unei relații Tată-fiu, și că El te cunoaște pe tine așa cum un tată își cunoaște fiul. Și încă ceva: veghează ca nimeni și nimic să nu-ți mai taie legătura cu cerul, ca să nu te pomenești după moarte, când va fi prea târziu, că ai orbecăit atâția ani în mijlocul unei adunări de credincioși autentici.

Trimis de Estela Manea, pentru Total Schimbat.ro

Tags
Show More

Silviu Firulete

“Pentru mine, a lucra pentru Dumnezeu și a rӑspândi Cuvântul Lui cel Sfânt este o chemare divinӑ ȋncӑ de când eram copil mic. Știu și ȋmi place sӑ cred cӑ tot ceea ce fac pentru lucrarea Sa este o binecuvântare pentru cei din jurul meu, iar când voi fi chemat acasă ȋn Cerul Sfânt, voi fi rӑsplӑtit pentru tot ceea ce am lucrat și am investit ȋn lucrarea Lui.”

Articole Aleatorii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back to top button

Aboneaza-te la Total Schimbat.ro

Close
Close