Închinare goală și zgomotoasă…

0
225
foto: unsplash.com

de Colton Tatham

Cartea Amos descrie o problemă interesantă în legătură cu închinarea. Problema nu consta în faptul că poporul lui Dumnezeu nu se închina, ci în faptul că ei se considerau poporul lui Dumnezeu chiar și atunci când închinarea lor era goală (lipsită de esență). Astfel, aceasta a devenit doar un zgomot deranjant pentru Domnul:

Depărtează de Mine vuietul cântecelor tale; nu pot asculta sunetul alăutelor tale! (Amos 5:23) 

Citind acestea, poate că te vei întreba: Când devine închinarea mea doar un zgomot? Sau când devin încercările mele de a-I aduce slavă, onoare și laudă lui Dumnezeu doar un sunet zângănitor?

Haideți să urmărim pasajele din Scriptură care descriu închinarea goală și zgomotoasă:

A. Închinarea care nu Îi este atribuită lui Dumnezeu

Domnul a zis lui Moise: „Scoală şi coboară-te, căci poporul tău, pe care l-ai scos din ţara Egiptului, s-a stricat. Foarte curând s-au abătut de la calea pe care le-o poruncisem Eu; şi-au făcut un viţel turnat, s-au închinat până la pământ înaintea lui, i-au adus jertfe şi au zis: ‘Israele, iată dumnezeul tău care te-a scos din ţara Egiptului!’ ” (Exodul 32:7, 8)

Atunci când în Scriptură se vorbește despre închinare, aceasta înseamnă a-ți pleca genunchiul în semn de supunere, laudă și dăruire pentru cineva sau ceva vrednic de venerarea ta cea mai înaltă! De aceea, ceea ce vedem întâmplându-se în Exodul 32 este atât de ofensator pentru Dumnezeu.

Indiferent cât de bine ar fi făuriți idolii omenești, precum vițelul de aur, acestora nu trebuie să li se aducă nicio laudă, decât Domnului! Același lucru poate fi spus despre închinarea pe care unii o atribuie artei, artiștilor, descoperirilor și celor care aduc descoperiri etc.

Numai Dumnezeu este vrednic de închinarea noastră, deoarece doar El ne-a făcut purtători-ai-Chipului-Său, desemnați pentru a reflecta slava Lui – și nu a noastră.

Astfel că, atunci când ne închinăm în afara scopului divin, acesta este cel mai profund regres spiritual.

Apoi, dacă ne vom gândi doar un moment la toate lucrurile revelate în Scriptură cu privire la Dumnezeu, cine altcineva poate să elibereze un popor de sclavi de sub stăpânirea unui popor tiran? Cine altcineva poate să creeze ceva din nimic? Cine altcineva poate să aducă morții la viață?

Magnitudinea puterii lui Dumnezeu de a transforma, nu numai viața ta, ci și întregul curs al istoriei omenirii, ar trebui să fie de ajuns pentru a te închina lui Dumnezeu și nu altuia.

B. Închinarea fără dragoste

Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor. (1 Corinteni 13:1)

În Statele Unite, noi vorbim adesea despre „dragoste” în sensul de „pasiune” sau „afecțiune” pe care le manifestăm față de lucrurile care ne aduc plăcere. Avem pasiune pentru persoane, cărți, slujbe și hobby-uri, atât timp cât ni se par atrăgătoare. Iar când pasiunea a trecut, ne pierdem interesul, ne despărțim sau mergem mai departe în căutarea de noi lucruri care să ne placă.

Când Cuvântul Domnului vorbește despre „dragoste”, îi adaugă o dimensiune pe care majoritatea americanilor au pierdut-o, dar după care, probabil că tânjesc. Iubirea conform Bibliei ne stârnește și afecțiunea din inimă, însă dragostea adevărată are în sine și sensul devotamentului de neschimbat.  

Ți-a spus vreodată cineva „Te iubesc”, chiar dacă nu era sincer(ă)? Doare atunci când descoperi adevărul.

Când Dumnezeu spune „Te iubesc” poporului Său, El vrea să spună că nimic nu ne poate despărți de dragostea Lui, nici „necazul sau strâmtorarea sau prigonirea sau foametea sau lipsa de îmbrăcăminte sau primejdia sau sabia” (Romani 8:35).

Lui Dumnezeu totdeauna Îi va face plăcere să arate dragoste și devotament față de poporul Său. Din acest motiv, închinarea fără dragostea din inimă este totuna cu a-I spune Domnului „Te iubesc”, fără a fi sinceri. Iar închinarea fără dragoste este goală.

C. Închinarea fără implicarea inimii 

Domnul zice: „Când se apropie de Mine poporul acesta, Mă cinsteşte cu gura şi cu buzele, dar inima lui este departe de Mine şi frica pe care o are de Mine nu este decât o învăţătură de datină omenească.  (Isaia 29:13)

Diferența dintre dragoste și inimă este următoarea: dragostea este modul prin care ne manifestăm și prin care experimentăm devotamentul, în timp ce inima este sursa devotamentului nostru. O inimă rea produce o dragoste prefăcută. O inimă răscumpărată produce o dragoste mântuitoare.

Astfel, dacă inima ta tânjește după alte lucruri decât după Dumnezeu, închinarea ta poate părea autentică, dar ea va fi extrem de goală în interior. Poți să-L lauzi pe Dumnezeu cu buzele, dar aceasta nu-I va aduce onoare decât dacă I-ai dăruit inima.

D. Falsa închinare  

Atunci, Irod a chemat în ascuns pe magi şi a aflat întocmai de la ei vremea în care se arătase steaua. Apoi i-a trimis la Betleem şi le-a zis: „Duceţi-vă de cercetaţi cu de-amănuntul despre Prunc şi, când Îl veţi găsi, daţi-mi şi mie de ştire, ca să vin şi eu să mă închin Lui.” (Matei 2:7-8)

În preajma Crăciunului auzim deseori despre Irod și despre magii de la Răsărit, care s-au dus la el pentru a-L găsi pe Isus. Dacă nu știi cine era împăratul Irod, află că el era unul dintre cei mai răi oameni menționați în Biblie.

Irod era atât de paranoic în convingerea sa că Isus ar putea fi Împăratul – Mesia care îi va uzurpa domnia, încât trimite „să omoare pe toţi pruncii de parte bărbătească, de la doi ani în jos, care erau în Betleem” (Matei 2:16). Atât de odios era, și, deși doar un copilaș, Isus avea un dușman în el.

Când regele Irod spune: „Duceţi-vă de cercetaţi cu de-amănuntul despre Prunc şi, când Îl veţi găsi, daţi-mi şi mie de ştire, ca să vin şi eu să mă închin Lui” (Matei 2:8), nu este greu să observăm că dorința sa de a I se închina este falsă. El îi minte în mod deliberat pe magi în legătură cu motivațiile sale de a I se închina lui Hristos.

În mod ironic, Irod este atât de preocupat de a-și apăra puterea, reputația și statutul înaintea ochilor celor care îl înconjoară, încât el ratează oportunitatea sa de a I se închina în adevăr Fiului lui Dumnezeu, Celui care ar fi putut să-i salveze sufletul.

Puterea Închinării

Obiectul închinării tale reprezintă, în cele din urmă, adevărata putere a închinării tale. Și calea prin care descoperim această putere a închinării este prin Evanghelia lui Isus Hristos.

Când nimeni nu putea, Fiul lui Dumnezeu a deschis o cale pentru ca mulțimile de generații de închinători din orice neam, orice limbă, orice seminție și orice popor să se apropie de Dumnezeu. Isus spune: 

Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr, fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl. (Ioan 4:23)

Calea spre Dumnezeu Tatăl este prin Dumnezeu Fiul. Deci, dacă vreodată simți că devotamentul tău față de Dumnezeu a fost înecat de o închinare goală, ascultă Cuvintele Domnului din Amos: „Căutaţi-Mă şi veţi trăi!” (Amos 5:4).

Întoarceți-vă din păcat la El, Cel Care ne iartă păcatele, ne dăruiește o viață nouă și ne dăruiește Duhul Sfânt! Pleacă-ți genunchiul înaintea Domnului Isus și mărturisește-L ca Adevăratul Domn și Mântuitor, care este.

Fă-L pe Domnul Isus motivul închinării tale și niciodată nu vei rămâne fără putere în a I te închina Dumnezeului nostru bun!

Tradus cu permisiune de pe: unlockingthebible.org

Traducere: Lidia Baias

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.