Păcat şi har
“Ce urmează de aici? Să păcătuim pentru că nu mai suntem sub Lege, ci sub har? Nicidecum. Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva, ca să-l ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire?” (Romani 6: 15, 16)
Mântuirea noastră pe care o putem căpăta de la Domnul Isus Hristos, se datorează harului şi milei Sale care a avut-o pentru omenire. Ei bine, mulţi consideră că harul lui Dumnezeu se înmulţeşte dacă ei totuşi păcătuiesc în continuare. Cunoaşte-ţi vorba: “Oricum Dumnezeu mă iartă!”. Este un tip de gândire şi o mentalitate pe care satan a reuşit să o implanteze în minţile multora dintre oameni, şi chiar şi a creştinilor. Epistola către Romani ne avertizează şi chiar ne spune despre riscul pe care oamenii îl au datorită acestui tip de gândire. Nu sunt puţini aceia dintre oameni care nu-şi dau seama de capcana în care tocmai au intrat datorită acestui joc cu păcatul. Atunci când satana te amăgeşte cu pofta, cand vine asupra ta cu ispita, şi ai căzut pradă, ba mai mult – acestu lucru pentru tine a devenit un mod de trai, eşti un rob al păcatului şi fie că vei crede, fie că nu- de acuma faci ceea ce stămânul tău îţi porunceşte.
Cum rămâne cu harul? Atunci când viaţa noastră este predată în mâna lui Isus, prin harul Său trăim şi prin harul Său avem mântuirea. Nu mai suntem robi păcatului deoarece, am hotărât ca prin harul lui Isus care îl avem să ne debarasăm de păcat pentru totdeauna. Prin moartea şi învierea lui Isus, noi ca şi copii ai Lui, am murit faţă de păcat şi am înviat la o viaţă nouă împreună cu Isus Hristos, ca, prin harul Său- nemeritat de noi- dar datorită bunătăţii Sale, noi să avem mântuirea şi odată cu aceasta, viaţa veşnică în Ȋmpărăţia lui Dumnezeu.
Păcatul nu înmulţeşte harul, doar ne debarasează pe noi de harul lui Dumnezeu!
mantuiti prin har, judecati dupa fapte… suna bine!