Editoriale

Pentru mine ai venit?

downloadCu privirea ridicată, însă cu duhul zdrobit, privesc spre cer şi nu pot să nu întreb: „Pentru mine, Isuse, ai venit? Chiar pentru mine?” Mă cutremur. De ce oare a făcut asta? De ce I-a păsat chiar aşa de mult?

Privesc în urma paşilor mei şi de un lucru sunt sigură: sunt multe lucruri ce le regret! Parcă mai multe decât niciodată. De N ori am fost în aceeaşi situaţie ca apostolul Pavel: răul pe care nu am vrut să-l fac, l-am făcut. Am căzut exact acolo unde au căzut şi alţii în faţa mea. Pe unii i-am condamnat. Şi iată-mă şi pe mine acolo. Ce să mai spun de răutate şi de toate cele care uneori m-au biruit!?!?

Gândul mi se-ndreaptă cu reverenţă către Cel născut în iesle. Şi mi-e ruşine. „Chiar pentru mine ai venit?” Ce har! Ce îndurare! Ce jertfă nespusă!

Venit din strălucire, Împarat al împăraţilor şi Rege Suprem, a ales să trăiască ca om, doar pentru ca eu să am viaţă. Şi eu… cea privilegiată, cea chemată, cea aleasă, resping harul Lui. Cum? Doar aruncând o privire plină de ură aproapelui sau ignorând un sărac. Doar prin atât? Da, doar prin atât!!! Iar când citesc versetul din Evrei  4:15, rămân uimită! Ispitit în TOATE lucrurile, exact ca noi, dar… dar fără păcat! FĂRĂ PĂCAT!!! Cum aşa?

Cum a fost El mulţumit întotdeauna căci nu avea nici măcar un loc unde să-şi plece capul? (Luca 9:58) Iar eu… niciodată nu am dus lipsă de nimic şi totuşi am fost nemulţumită.

Cum a iubit El atât de mult când avea atâţi duşmani? Cum nu s-a găsit în El nicio fărâmă de ură când atâţi Îl urau şi voiau să-I facă rău? Mi-e imposibil să înţeleg chiar şi atunci când cineva mă priveşte cu suspiciune sau dispreţ. Doamne, dă-mi iubirea Ta!

Cum a putut El ierta chiar şi pe cei care L-au respins şi L-au ţintuit în patru cuie? Mie mi-e greu să iert uneori şi o vorbă. Vreau să iert, însă… ce vrăjmaş şiret avem! Doamne, ajută-ne să învingem vrăjmaşul şi să iertam! Nu de pe buze, ci din inimă!!!

Şi câte lucruri nu ar mai fi de spus!?! Dragostea cu care a îngrijit de cei căzuţi, de săraci şi de bolnavi, compasiunea  pentru noroadele flămânde după Adevăr, ascultarea şi supunerea Lui atât faţă de părinţii Lui pământeşti, cât şi faţă de Tatăl ceresc, blândeţea, smerenia şi multe altele. Iar eu… sunt atât de departe. Am uitat parcă şi să preţuiesc venirea Lui în lume. Şi e culmea că acest lucru e chiar motivul pentru care astăzi am viaţă, am o nădejde, am o bucurie în inimă.

Mi-e ruşine, da! Însă în inima mea arde un dor fierbine să mă aseamăn cu El. Tot mai mult, tot mai mult, până atunci când mă voi uita la El ca-ntr-o oglindă. Iar El, care poate veni în ajutorul celor ispitiţi (Evrei 2:18), mă va ajuta să fac acest lucru.

El poate să facă acelaşi lucru şi pentru tine dacă tu Îi ceri asta! Haideţi să luptăm mai mult, să dobândim caracterul sfânt al Celui născut în iesle, Isus!

Tags
Show More

Related Articles

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Aboneaza-te la Total Schimbat.ro

Close
Close