“Sa nu tineti credinta voastra in Isus Hristos cautand la fata omului……” “Daca aveti in vedere fata omului, faceti un pacat…” Traim intr-o lume nedreapta, discriminanta si falsa. Pestele mare il inghite mereu pe cel mic. Daca un extraterestru ar trebui sa-si facă o conceptie despre omenire doar cu ajutorul televizorului si al reclamelor, ar crede ca toti oamenii sunt frumosi, cu dinti albi, zambet continuu, sanatosi tun si ca au descoperit licoarea tineretii fara batranete. Nu-i de mirare ca s-au inmultit frustrarile si, implicit, saloanele de infrumusetare. Studii serioase arata ca, daca esti femeie si arati bine, competentele trec pe loc secundar si ai sanse duble sa treci un interviu. Si observatiile noastre de bun simt vad multe alte nedreptati.
Pentru un olog, nu exista aventura mai mare decat sa iasa cu caruciorul la plimbare. Aflu ca daca esti VIP, exista marci auto care iti acorda reduceri substantiale. “Toti oamenii sunt egali, insa unii sunt mai egali decat altii.” E un aforism la moda si cat se poate de actual. In “lume” asa e, dar in biserica? Nu am raspuns, doar cateva intrebari ce ma framanta de mult timp. Daca ar veni presedintele tarii sau Bill Gates la biserica, unde i-am aseza, si de ce? Dar daca ne-ar vizita cativa aurolaci placut aromati, unde ne-am dori sa stea? Cati saraci avem in conducerea bisericii? Cati oameni cu defecte fizice se simt aici ca si cum nu le-ar avea? Cate inimi frante gasesc alinare si cate sanatoase se gandesc sa vindece? Cati saraci se simt confortabil aici?
Din pacate, si in unele biserici se traieste dupa dictonul “toti suntem egali inaintea lui Dumnezeu, numai ca unii sunt mai egali decat altii.” Cred ca pasind in Templu, fiecare trebuie sa-si lase la garderoba nu doar hainele in plus, ci si multe podoabe alese: intelectualul – trufia, instaritul – bogatia, “burghezul” – pozitia sociala, patronul – superioritatea si, la fel, saracul – saracia, frustratul complexele de inferioritate si autovictimizarea specifica. In salonul de infrumusetare al sufletului, patronat de Isus, vamesii, leprosii, prostituatele si saracii sunt ridicati la statutul de oameni, iar “importantii” zilei sunt coborati de pe piedestal direct in fata unei cruci de lemn.
Da, diferente intre noi exista si raman, dar, inaintea lui Hristos, fata omului nu conteaza deloc, si ierarhiile se dizolva in sangele curs pe cruce: toti suntem faliti, vagabonzi si cocosati fara El, si totusi fiecare in parte devine astfel mai important decat tot Universul in ochii Lui.
Marius Badescu
