Vioara şi Sufletul Omului

0
205

Într-un tren, un om canta la vioară, dar cânta aşa de rău, încât îţi venea să te dai jos la prima staţie şi să nu-l mai auzi. Dar a venit un om cara a acordat vioara şi a început să cante. Îţi era mai mare dragul să-l asculţi. Ai fi mers până departe ascultand vibraţiile sonore ale viorii. Era aceeaşi vioară, dar s-ă schimbat cel care cânta la ea.

Aşa este şi cu sufletul omului. Cât timp este mânuit de diavolul, vei auzi numai vorbe nechibzuite, fapte de ruşine, lăcomie, vicleşuguri, înşelăciune, hulă, mandrie, nebunie şi multe altele asemănătoare acestora. Dar cand îţi predai sufletul în mâinile bunului Mântuitor, se va auzi de pe coardele inimii o melodie a bucuriei, a păcii, a îndelungii-răbdări, a bunătăţii, a facerii ed bine, a vorbirii frumoase, a credincioşiei, a blândeţii, a înfrânării poftelor şi multe altele sunete frumoase, asemănătoare acestora.

Vioara – adică sufletul nostrum – poate fi încredinţată marelui Maestru sau poate fi lăsată în mâinile răutăţii diavolului. Depinde de voinţa noastră, de alegerea noastră. Fiecare are o zi a cercetării. De aceea să alegem partea cea bună! Astăzi este momentul alegerii; mâine poate fi prea tarziu!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.