“Să nu vi se tulbure inima… Mă duc să vă pregătesc un loc.” Ioan 14.1-2
Creştinul care şi-a pus nădejdea în Mântuitorul său, se află în posesia unei speranţe minunate: pesrpectiva unui loc în ceruri. În locaşul său ceresc, credinciosul nu va mai vărsa niciodată lacrimi. Tăieturile, înţepăturile şi plăgile acestei vieţi vor fi vindicate. În această lume, fiecare familie experimentează, mai curând sau mai tarziu, acel sentiment groaznic al deşertăciunii – durerea cauzată moartea unei persoane scumpe.
Într-adevăr, schimbarea şi degradarea ne înconjoară peste tot acum, dar în casa noastră cerească nu vom mai trăi în umbra morţii, nu vom mai suferi niciodată durerea înfioroare a atâtor boli. Gândiţi-vă la faptul că în locaşul ceresc nu vom fi supuşi nici măcar oboselii. Acolo nu veţi găsi vreun păcătos. Un loc de o infinită frumuseţe şi glorie aşteaptă pe cei credincioşi Mântuitorului.
Cititorule! Dacă nu ai această speranţa în Hristos, pentru că nu ţi-ai pus ncrederea în El, pleacă-ţi capul şi rosteşte aceastugăciune simplă: “Doamne isuse, ştiu că sunt un păcătos care merită pedeapsa Ta! Cred că ai murit pentru a-mi plăti păcatele. Te primesc acum ca Mânuitor al meu, singura mea scăpare.”
