de Laura Eder
Citeam recent din Plângerile lui Ieremia. Mărturisesc că niciodată nu a fost cartea din Biblie la care „să merg” pentru devoționalele mele zilnice. Tind să mă îndrept spre cartea „Plângerile lui Ieremia” doar ca spre o parte a unei serii de predici sau când citesc la rând Biblia. Totuși, prin harul lui Dumnezeu, am deschis Biblia la capitolul 3 chiar înainte de o perioadă de slăbiciune personală neobișnuită. Au existat încercări neașteptate, una după alta, în viața mea și Domnul a folosit acest pasaj pentru a-mi oferi o mai bună înțelegere a naturii durerii și a păcatului, cât și a speranței reale pentru restaurare.
Mi-ai luat pacea şi nu mai cunosc fericirea. Şi am zis: „S-a dus puterea mea de viaţă şi nu mai am nicio nădejde în Domnul.” Gândeşte-Te la necazul şi suferinţa mea, la pelin şi la otravă! Când îşi aduce aminte sufletul meu de ele, este mâhnit în mine (Plângerile lui Ieremia 3:17-20).
Strigă către Domnul
Nu știu cum arată viața ta de rugăciune în anotimpurile suferinței, dar eu nu ezit să recunosc durerea mea înaintea Domnului. Întotdeauna mi s-a părut liniștitor să văd cum regele David a strigat către Domnul în mulți dintre Psalmi; și aici văd același tipar – o rugăciune înaintea Domnului, ca El să-Şi „aducă aminte de mine și să vadă amărăciunea sufletului meu”. În viața și slujirea mea, am cunoscut mulți oameni care se luptă, în special anul trecut, dar am fost surprinsă cât de mult m-am identificat cu descurajarea lor, în ultimele luni. M-am simțit brusc copleșită de lucruri pe care nu le mai simțisem niciodată strivitoare. Am început să mă gândesc negativ la mai multe situații și, mai rău, la mai mulți oameni, când, anterior, fusese ușor să spun „NU” îndoielii. Persoana mea în mod normal veselă se transforma într-una posomorâtă. Nu eram chiar în pragul disperării, dar inima mă durea și încrederea mea în Domnul s-a clătinat.
Iată ce mai gândesc în inima mea şi iată ce mă face să mai trag nădejde: bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atât de mare! (Plângerile lui Ieremia 3:21-23)
Amintește-ți caracterul Său
Domnul a folosit aceste cuvinte cunoscute pentru a-mi oferi o înțelegere proaspătă. Eram bună în a recunoaște durerea mea înaintea Domnului, dar am încetat să-mi mai aduc aminte de adevărul acestei promisiuni. Iubirea constantă a Domnului nu încetează niciodată. Bunătățile Sale nu ajung niciodată la capăt. Prezența durerii mele nu echivalează cu absența iubirii și a bunătății Sale. Poate că așa simțeam, dar nu era adevărat. În fiecare dimineață soarele răsare pe cer și în fiecare dimineață Domnul Își înnoiește bunătățile față de mine. Nu au fost zile fără bunătatea Lui. Nu a existat niciun moment în care El să nu fie credincios.
Caracterul lui Dumnezeu nu se schimbă. „Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci!” (Evrei 13:8). Viața mea poate fi ca un roller-coaster de suișuri și coborâșuri, unele mult prea rapide și prea abrupte, dar Domnul nostru rămâne credincios. El este o sursă nelimitată de har, de iubire și milă. Rezervorul său nu scade niciodată.
„Domnul este partea mea de moştenire”, zice sufletul meu, „de aceea nădăjduiesc în El” (Plângerile lui Ieremia 3:24).
Este atât de tentant să privești la alte zeci de lucruri sau oameni pentru mulțumire și satisfacție. Dar știu că Domnul Însuși este partea mea. El este singura mea moștenire, și ce moștenire! Are cineva mai mult decât are El? Nu! „Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el, lumea şi cei ce o locuiesc!” (Psalmul 24:1). „Căci ale Mele sunt toate dobitoacele pădurilor, toate fiarele munţilor cu miile lor” (Psalmul 50:10). Dumnezeu are resurse din belșug și este bun până în adâncul inimii Sale. El nu ne oferă doar resturile, fără tragere de inimă. El Se bucură să ofere oilor Lui slabe și temătoare daruri bune: „Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru vă dă cu plăcere Împărăţia” (Luca 12:32).
Când finanțele sunt la limită, sănătatea se duce și relațiile devin tensionate și totul arată fără speranță, există un Dumnezeu Suveran de încredere, la care putem apela cu credință.
Domnul este bun cu cine nădăjduieşte în El, cu sufletul care-L caută. Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului (Plângerile lui Ieremia 3:25-26).
Așteaptă cu nădejde
Este ușor să te îndoiești de bunătatea lui Dumnezeu. Când cultura din jurul nostru dorește „răul” tot timpul, putem fi tentați să credem definiția distorsionată a binelui din lume. Dar Dumnezeu definește ceea ce este bun, așa că trebuie să ne uităm în Cuvântul Lui pentru călăuzire. Dumnezeu ne spune că este bine să Îl așteptăm în liniște pe El și mântuirea Lui.
Nu-mi place să aștept, și cei care mă cunosc nu m-ar descrie niciodată ca liniștită. Dar aceasta nu este o așteptare pasivă. În așteptarea noastră, noi Îl căutăm. Ne bazăm activ pe caracterul Său credincios. Hotărâm să continuăm să avem încredere în Domnul și să-I slujim cu ceea ce ne-a dat să facem, până când acționează. Ne uităm mereu în Cuvântul Său pentru a-L cunoaște mai bine. Îi facem mereu cereri în rugăciune. Așteptăm cu nădejdea: „Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa, şi înfăptuirea” (Filipeni 2:13). Credem că „Acela care a început în voi această bună lucrare o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos” (Filipeni 1:6).
Ce mângâiere să știm „Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat” (Evrei 4:15). Isus ne poate mângâia într-un mod în care nimeni altcineva nu o poate face, pentru că El cunoaște durerea noastră îndeaproape. „Cine-i va osândi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi!” (Romani 8:34). „De aceea şi poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăieşte pururea ca să mijlocească pentru ei” (Evrei 7:25). În Isus avem mântuirea și iertarea păcatelor. Să le reamintim astăzi sufletelor noastre să nădăjduiască în El!
Tradus cu permisiune: unlockingthebible.org
