Venind la Regele Iudeu

Venind la Regele iudeu,
Isaia murmura cu jale:
„Aşa vorbeşte Dumnezeu:
Fă rânduială casei tale,
Căci vei fi dus, din patul tău,
Jos, în ţărâna cea din vale!”

Iar regele s-a întors plângând
Şi a zis, cu faţa la perete:
„Tu ştii, Părinte bun şi sfânt,
Că Tu mi-ai pus pe mâini pecete,
Că am umblat curat şi blând,
Şi nu au fost patimi să mă îmbete…”

Văzând Stăpânul cel suprem
Acele lacrimi umile,
El, Care ştie că suntem
Doar umbre pale şi fragile,
I-a prelungit al vieţii ghem
Cu cinsprezece ani de zile.

Şi dacă mult s-a bucurat
De ani aceştia Ezechia,
Strigaţi cu toţi în lung şi în lat
Şi daţi de veste bucuria,
Că, iată, nouă ni s-a dat
Nu câţiva ani, ci veşnicia!