Nu ţi-a fost prieten duhul lumii

Nu ţi-a fost prieten duhul lumii:
Te-a amânat de azi pe mâini,
Şi după ani de înşelare,
Nimic nu ţi-a lăsat în mâini.
 
Nu ţi-a fost nici copilăria
Prieten credincios!
Curând s-a dus senină către alţii,
Şi gol te-a părăsit, plângând.
 
Nu ţi-a fost prieten cu credinţă
Nici tinereţea cum ai vrut,
Nici sănătatea, nici norocul;
Un singur Prieten ai avut.
 
Dar pe Acela, Unul singur,
L-ai ascultat cel mai puţin,
L-ai ascultat cel mai din urmă
Şi L-ai primit ca pe un străin.
 
Şi totuşi, încă mai aşteaptă
Ca, în sfintele-ţi păreri de rău,
Să preţuieşti a Lui iubire,
Cât mai aşteaptă în pragul tău.
 
Deschide-I singurului Prieten,
Plângându-ţi vina cu amar,
Căci, dacă şi El Se va duce,
Poţi plânge atunci… va fi în zadar!