Ferice va fi de omul

Ferice va fi de omul care, în toată viaţa lui,
Cugetă ziua şi noaptea numai în Legea Domnului.
 
El de cei răi se fereşte, şi de toţi cei păcătoşi.
La sfatul lor nu se duce; ştie că sunt mincinoşi.
 
Cât de fericit în suflet este un astfel de om!
El se aseamănă în toate cu un mândru, frumos pom.
 
Care la izvorul vieţii cineva l-a răsădit,
El îşi dă rodul la vreme şi umbră celui trudit.
 
Nu aşa necredincioşii şi aceia ce fac rău,
Ei îşi vor lua pedeapsa de la dreptul Dumnezeu.
 
Şi tocmai precum pleava este spulberată în vânt,
Tot aşa necredincioşii vor fi şterşi de pe pământ.
 
Iar la drepta judecată vor plânge, se vor tângui,
Dar va fi prea târziu atuncea, şi în zadar se vor căi.
 
Iar cei drepţi, în haine albe, vor primi cununa lor
Şi vor merge sus, în ceruri, cu dreptul Judecător.