Dacă două mâini rebele

Dacă două mâini rebele
Nu te-ar ţine rob mereu,
Te-ai opri, în clipe grele,
Şi, privind cu drag la stele,
Vei vedea că îi scris pe ele:
„Dumnezeu!”
 
Dacă două mari zăvoare
Nu te-ar ţine încătuşat,
Ai şopti: „Ce meşter oare
A creat păsări cântătoare?”
Şi ţi-ar spune orice floare:
„Dumnezeu!”
 
Dacă marea înstrăinării
Nu te-ar ţine în loc mereu,
Ai striga în largul zării:
„Cine îi Tatăl îndurării?”
Şi ţi-ar spune valul mării:
„Dumnezeu!”
 
Dacă ţi-ai vedea veşmântul
Ce îmbracă vechiul eu,
Ai uda cu plâns pământul;
Dar, primind cu drag Cuvântul,
Vei simţi, în piept, pe sfântul
Dumnezeu!