„Cum voi răsplăti Domnului toate binefacerile Lui faţă de mine?” (Psalmul 116:12)
Putea să ți se curme viața, dar El a îngăduit să ți-o salveze. Putea să se întâmple ce este mai rău, dar ai fost ocrotit de acea situație nefavorabilă. Te simți copleșit de bunătatea Sa, de faptul că nu meritai să se poarte cu bunăvoință, dar a făcut-o.
Deși nu L-am căutat cum s-ar fi cuvenit, deși nu L-am ascultat întru totul, dragostea Sa nemărginită mă copleșește. “Bunătățile Domnului nu s-au sfârșit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineață. Și credincioșia Ta este atât de mare!” (Plângerile lui Ieremia 3:22-23)
Bunătatea Domnului te smerește. Te face să vezi cât de lipsit de vreun merit ești. Te-ai întrebat de ce oare te-a ales tocmai pe tine? Crezi că datorită inimii tale sincere și plină de bunătate? Nicidecum. Deaceea te poți îndrepta cu mulțumire și recunoștință : ”Îmi ridic ochii spre munți… De unde-mi va veni ajutorul? Ajutorul îmi vine de la Domnul, care a făcut cerurile și pământul.”(Psalmul 121:1-2)
Nu știu ce va urma după următoarea ușă pe care o voi deschide sau în următorul capitol al vieții, dar îmi este de ajuns ce am văzut până acum: ocrotire în primejdii, bunătate când mi-a fost greu , dragoste chiar și atunci când am greșit, milă când nu avem cui să spun durerea. Indiferent ce va urma, mă voi încrede în continuare, fără să uit ce am primit. “Eu am căutat pe Domnul și mi-a răspuns: m-a izbăvit din toate temerile mele.” (Psalmul 34:4)
Simona Mihăescu
