Deseori glumim probabil sau unii chiar vorbim serios pe tema „rolul soţiei şi al soţului”. Referitor la acest subiect ceea ce ştiu toţi e că da, sigur soţia să se supună bărbatului ei şi absolut bărbatul să îşi iubească nevasta. Problema e că atunci când intervin discuţii în familie mulţi aruncăm cu versete în celălalt… Nu e greşit să o spui, să le spui! Greşită e atitudinea şi ce simţi când o faci. De pildă nu spui unui hoţ să nu mai fure când tu furi, ş.a.m.d.
Un număr de concepţii greşite cu privire la ce înseamnă „supunerea”:
Concepţia greşită numărul 1 : slujba unui soţ este să-şi facă soţia să se supună;
Concepţia greşită numărul 2: Dacă o soţie trebuie să se supună soţului ei „ca Domnului”, atunci ea trebuie să se poarte şi să-şi trateze soţul ca şi cum el ar fi Domnul Însuşi;
Concepţia greşită numărul 3: Dacă o soţie se supune soţului „în toate lucrurile”, atunci ea trebuie să-l urmeze şi în păcat sau în primejdie;
Concepţia greşită numărul 4: O soţie trebuie să se supună soţului ei, dar şi el trebuie să se supună ei;
Concepţia greşită numărul 5: Dacă mă supun soţului meu, atunci nu voi putea să-mi exprim părerile şi nu voi fi sigură că sentimentele şi ideile mele contează.
