Articole
De Profundis
de Colţa Emanuela
E-o zi fără soare, pustie. Genune.
La cumpănă de aşteptări de lume.
E-o zi lângă Paşti. Departe, în ceaţă,
Aproape, şi totuşi alături de viaţă.
E Petru acolo ce strigă şi plânge –
E după minunea când pâinea o frânge
Şi-o-mparte acelui ce mâna-şi întinde
E după durerea când trupu-I se stinge.
Pe ţărm se aşează un om în cămaşă:
Aşteaptă pe Petru-n credinţa lui laşă.
I-ntinde din nou pâinea şi peştii – frăţia
Şi-ascultă cum naşte în suflet căinţa.
Eu, Doamne, Tu ştii, Te iubesc
Mai mult decât ceilalţi care Te însoţesc.
Sunt Chifa. Mă ştii. Tu ştii c-am greşit,
Dar Tu vezi şi plânsul, amarul trudit.
Sunt piatra – Mă ştii. Ştii dragostea mea.
… Se-nalţă-n lumină Biserica Ta.