De ce sӑ mergem “La Ȋntâlnire?” (III)
Ȋn rândurile ce urmeazӑ, vom prezenta partea a III-a din capitolul “La Ȋntâlnire”, fiind totodatӑ ultima parte din acest capitol.
Dorința dupӑ compania cuiva de sex opus este o motivație ȋnnӑscutӑ cӑreia trebuie sӑ i se rӑspundӑ printr-o cӑsӑtorie cӑlӑuzitӑ de Dumnezeu sau cӑreia trebuie sӑ i se dea o ȋntrebuințare mai ȋnaltӑ. Dumnezeu ne-a creat femei și bӑrbați. Bӑrbatul dorește o soție; femeia dorește un soț. Dupӑ cum am remarcat ȋn prima parte a acestui capitol, prea multӑ importanțӑ acordatӑ acestei porniri și o prea timpurie exteriorizare a ei, pot ruina perspectivele unei cӑsnicii sӑnӑtoase și fericite. Când Dumnezeu nu rânduiește cӑsӑtoria ȋn viața cuiva, El pregӑtește altfel de situații, ȋn care dorința dupӑ compania cuiva se poate transforma ȋn slujire devotatӑ și dezinteresatӑ.
Menționӑm aceastӑ idee acum, deoarece, dacӑ nu este luatӑ ȋn seamӑ, persoane rӑmase necӑsӑtorite pot râvni nejustificat dupӑ “ȋntâlniri” romantice și pot trage concluzia greșit cӑ “și-au ratat viața”. Prin structura noastrӑ, noi suntem ființe sociale și cӑutӑm compania altora. Aceest ȋndemn este onorabil și nu trebuie disprețuit. Uneori ȋnsӑ, acest sentiment trebuie depӑsit și subordonat altor motivații mai ȋnalte. Pentru “ceea ce ar fi putut fi”, putem ajunge sӑ nu ne mai bucurӑm de viațӑ și sӑ nu mai apreciem “ceea ce este”. Pӑrerile de rӑu și regretele ne pot sugruma pacea, mulțumirea și speranța de mai bine.
Acum este suficient sӑ spunem cӑ, uneori, “prietenii nerezolvate” și neȋmplinite ȋn cӑsnicii sӑnӑtoase, pot face pe cineva sӑ ȋmbӑtrâneascӑ așteptând și pot sӑ-i diminueze constant șansele de a se mai cӑsӑtori vreodatӑ.
John Coblentz, Viața Familiei Creștine
***Sfârșit***