Interviu cu Mariana Moldovan
Credeam că voi fi fericită căsătorindu-mă, mergând în turnee, având copii şi o casă frumoasă.
Plângeam şi mă simţeam foarte nefericită.
Ştiam că Dumnezeu este în cer şi într-o zi El mă va judeca pentru păcatele mele, pentru neascultarea mea.
Dumnezeu mi-a dat putere si sa tac atunci cand sotul meu venea baut si nervos.
Fiind amândoi dansatori, au început să apară problemele. Eu am născut şi am rămas acasă, iar soţul meu venea târziu şi au apărut certurile.
Eram foarte disperată datorită situaţiei din casă.
Mă simţeam importantă în ochii lui Dumnezeu.
Am crescut într-o familie de ortodocşi. Mergeam foarte rar la Biserică, iar la liceu am început să frecventez discotecile. După terminarea liceului am intrat într-un ansamblu folcloric, unde l-am cunoscut pe soţul meu. Am mers în multe turnee împreună.
Credeam că voi fi fericită căsătorindu-mă, mergând în turnee, având copii şi o casă frumoasă.
Dar fiind amândoi dansatori, au început să apară problemele. Eu am născut şi am rămas acasă, iar soţul meu venea târziu şi au apărut certurile. Ne mai certam şi din pricina banilor. Au fost momente când plângeam şi mă simţeam foarte nefericită. Nu mă gândeam la Dumnezeu.
Cu timpul, soţul meu a început să bea, iar fetele noastre erau foarte supărate.
În perioada respectivă ascultam la serviciu Radio Vocea Evangheliei. De multe ori am auzit o voce de bărbat care spunea „Citeşte si roagă-te. Stai şapte minute cu Dumnezeu. Este doar un început pentru o viaţă din abundenţă.” Auzeam în fiecare zi mesajul acesta şi mă gândeam ce ar putea să-mi spună Dumnezeu în şapte minute? În acelaşi timp ştiam că Dumnezeu este în cer şi într-o zi El mă va judeca pentru păcatele mele, pentru neascultarea mea.
Eram foarte disperată datorită situaţiei din casă. Tot atunci trebuia să iau şi o decizie rapidă legată de o ofertă de muncă în Italia. Mă gândeam că voi munci acolo şi voi câştiga mulţi bani, dar pe de altă parte mă gândeam că nu pot pleca dacă soţul meu bea şi fetele noastre sunt disperate din cauza asta.
În perioada aceea auzeam mereu la radio despre vieţi transformate, despre schimbarea unor oameni care au citit Biblia, şi mai ales mesajul acela „Citeşte si roagă- te. Şapte minute cu Dumnezeu pentru o viaţă din abundenţă”. Într-o seară am luat Biblia şi am citit din ea, dorind să văd dacă Dumnezeu poate să-mi vorbească ceva. M-am închis în cameră, am renunţat la serialul TV şi am citit şapte minute. Apoi m-am aşezat în genunchi şi am început să mă rog. „Doamne, nu Te cunosc prea bine, dar te rog, dacă poţi să mă asculţi, să faci ceva pentru mine. Spune-mi ce decizie să iau, iar eu îţi promit că voi citi zilnic Biblia.” Am mai spus: „Doamne mă las în mâna Ta.” Am simţit atunci că o mare greutate mă părăseşte. Am plâns mult şi apoi am adormit aşa.
A doua zi L-am rugat pe Dumnezeu să-mi vorbească din Biblie. Am deschis la Eclesiastul, capitolul 6, versetul 4 unde scria: „Mai bine o mână odihnită decât doi pumni plini de trudă şi goană după vânt.” Am simţit atunci că Dumnezeu îmi vorbeşte. Eram speriată pentru că era prima experienţă de acest fel. Mă simţeam importantă în ochii lui Dumnezeu.
Ceva în mine se schimbase. Mă uitam la cer, dar parcă nu mai era acelaşi cer, mă uitam la oameni dar parcă nu mai erau aceeaşi oameni. Eram aşa de bucuroasă.
Le-am povestit şi fetelor experienţa mea şi le-am spus „Să ştiţi că ceea ce spun cei de la radio este foarte adevarat”.
M-a cuprins o mare dorinţă de a citi Biblia. Am zis: „Doamne mie mi-e frică de Tine, dar vreau să te cunosc aşa cum eşti”. Am simtit prezenţa lui Isus în cameră şi dintr-o dată m-am simţit atât de păcătoasă. Dumnezeu era aşa de mare, aşa de sfânt… Mă privea cu milă şi nu mi-a reprosat că nu L-am ascultat atâta timp. Parcă mă întreba „Ce ai vrea să-ţi fac?”.
Am spus: “Doamne, Te rog să mă ierţi că am păcătuit împotriva ta. Nu merit să-mi dai nimic.” Dar am simţit o pace şi o putere care s-au instalat în inima mea. Am fost atât de fericită. Era o stare înălţătoare şi am zis „Doamne, aşa eşti Tu cu adevărat?”
A doua zi am început să vorbesc frumos. Până atunci ştiam bine cu cine să vorbesc frumos şi cu cine nu. Dar ceea ce am simţit de atunci era că aveam dragoste pentru toţi oamenii. Nu puteam să mai fac deosebire între ei. De atunci încontinuu vorbesc cu dragoste şi simt dragoste pentru oameni.
Dumnezeu mi-a dat putere să tac şi atunci când soţul meu venea băut şi nervos. Văzând că tac, el mergea şi se culca fără să mai facă scandal, şi asta zile întregi.
Citind în Biblie, mi-am dat seama că există o altă viaţă, iar Dumnezeu este bunătate. ?nainte de a fi un judecător, El îţi oferă tot ce are ca să poţi fi un bun creştin. De atunci am prins mult curaj să le spun şi altora despre Dumnezeu şi despre bunătatea Lui.
De atunci îi sfătuiesc pe toţi prietenii mei să asculte Radio Vocea Evangheliei pentru că n-o să uit niciodată că Dumnezeu mi-a vorbit prin acest post de radio minunat.
Emisiunea „Drumul spre casă „ realizator Radu Mureşan, Radio Vocea Evangheliei – Cluj-Napoca