Te temi uşor, mult prea uşor
În timp ce aşteptarea creşte,
Credinţa-n tine nu rodeşte
Când grijile te înconjor.
Te lupţi şi cazi din nou pe drum,
La orice pas aceleaşi piedici,
Şi-ţi vine greu să te ridici
Când tot întrebi: „Ce fac acum?”
Te simţi înfrânt şi obosit
Când multe gânduri te frământă,
Fiinţa toată ţi-o-nspăimântă,
Iar sufletul ţi-e chinuit.
Suspini adesea şi aştepţi
Să vină primăvara vieţii
Când rece bate vântul sorţii
Pe calea-ngustă ce te-ndrepți.
Priveşte azi în sus şi crede
Că niciun nor n-a fost statornic
Pe cerul vieţii mai puternic
Ca soarele ce totul vede.
Nu te opri! Cât poţi aleargă!
Timpul e scurt. Ziua de mâine
Ştii bine că nu-ţi aparţine.
Fă bine, mângâie, răni leagă.
Nădejdea ta e-n Dumnezeu
Ce te-a purtat şi ocrotit
De-atâtea ori când, rătăcit,
Priveai neputincios la greu.
Te-ncrede şi mai mult, căci El
Îţi dă lumină pe cărare,
De-ai fi pe munte sau în vale
Trimite ajutor din cer.
Încă puţin şi aşteptarea
La vremea ei se va sfârşi;
Dacă mai crezi încă o zi
Ai să rodeşti la timp răbdarea.
Te-nviorează şi zâmbeşte
În clipa scurt-a veseliei,
Nu da ocolul bucuriei;
Ce a promis, El împlineşte.
Va împlini şi pentru tine
Doar El e Domnul Dumnezeu;
La El nimic nu e prea greu
Când te-nconjoară cu iubire.
Simona Mihăescu
