Ai pornit cu avânt, dar elanul pe care l-ai avut s-a blocat de o ușă închisă. Ți s-a trântit efectiv, fără posibilitatea de a o mai putea redeschide. Și parcă te încearcă un sentiment de dezamăgire, de frustrare sau chiar de umilință…
Când o ușă ți se închide, îți pot veni multe întrebări în minte… De ce s-a întâmplat? Mai poate ieși ceva bun de aici? Are rost să mai încerc? Sau poate vei fi mai motivat ca să mergi pe un drum nou, necunoscut.
Nu poți înțelege rolul acestui refuz. Este posibil ca Dumnezeu să te păzească de vreun pericol și astfel să te ajute să-l ocolești. Sau este posibil să nu fii pregătit pentru ceea ce te-ar fi așteptat dacă ai fi primit cale liberă pe acel drum. Știm că inima omului se gândește pe ce cale să mergă, dar Domnul îi îndreaptă pașii. Când planurile nu ies precum am gândit, nu-i totul pierdut. Totuși, nu este bine să rămâi prea mult privind la acea ușă închisă, pentru că riști să nu o vezi pe cea deschisă, care poate se află nu departe de aceasta. O ușă închisă poate determina resemnarea, urmată de pornirea pe un alt drum, o nouă oportunitate sau o nouă viziune.
Indiferent de cât de mult timp va trebui să aștepți până la următoarea intrare liberă, un lucru îl poți face sigur: “Voi binecuvânta pe Domnul în orice vreme; lauda Lui va fi totdeauna în gura mea” (Psalmii 34:1).
O expresie plină de sens se află în cartea Iov, atunci când Elihu menționează în discursul său următoarele: “Acum, fireşte, nu putem vedea lumina soarelui care străluceşte în dosul norilor, dar va trece un vânt şi-l va curăţi” (Iov 37:21).
Așa că înarmează-te cu multă răbdare și nu îți pierde încrederea! Chiar dacă norul nu va trece repede, soarele cu lumina lui nu va înceta să lumineze, dincolo de acesta!
Simona Mihăescu
