Condu-mă Tu cu grijă prin văi de îndoieli,
Prin munţi de bucurii şi stânci de căutări.
Netezeşte calea Ta sub simpli ai mei paşi,
Uimiţi de vor rămâne chiar şi ai mei vrăjmaşi.
Călăuzeşte-mă din nou şi ia-mă Tu de mână
Când greu întrezăresc pe calea Ta cea bună.
Vorbeşte-mi Tu şi azi dă-mi iarăşi ajutorul…
Opreşte-mă când planul meu doar strică viitorul.
Nu mă lăsa neînţelept să merg pe drum greşit
De-a mea pornire egoistă, fără minte, amăgit.
Mă întrebam cum pot cunoaşte voia Ta cea dreaptă,
Iar Tu cu dragoste mi-ai mai răspuns încă o dată:
„Când pacea Mea coboară în inimă deplin
Vei şti că urmezi voia şi planul Meu sublim.”
Simona Mihăescu, 18 ianuarie 2017
