Articole

De ce acasă?

Când trei îngeri l-au vizitat pe Avraam, unde era?
– Acasă.
Când doi îngeri s-au dus la Sodoma și Gomora, unde se afla Lot?
– Acasă
Când îngerul l-a ucis pe primul născut al Egiptului, unde erau israeliții?
– Acasă.
Unde erau apostolii lui Isus când au primit Duhul Sfânt?
– Acasă
Unde a fost Pavel când Anania l-a vizitat?
– Acasă
Unde suntem din cauza coronavirusului?
– Acasă.

Atunci ascultarea te protejează. Dacă vi se spune să rămâneți acasă: gândiți-vă la Noe și la familia sa. Aproximativ 1 an în arcă, fără să poată părăsi arca  pentru că era în mijlocul unui ocean. Cea mai apăsătoare povară nu e să trăiești o viață grea, ci o viață fără speranță din cauza unui virus… Zach Williams, de la Chain Breaker (Izbăvitorul) până la Survivor (Supraviețuitor), cântă despre speranța că poți să treci peste orice obstacol, că necazurile și suferința nu vor dura pentru totdeauna, că există Cineva care luptă pentru noi. Acum întrebarea care circulă pe mass-media de o vreme începe cu „de ce?” și continuă cu „până când?”

De ce?”

Dacă gândim logic, biserica a plecat din casă, cel puțin în România, și acesta este doar un motiv pentru convingerea unora dintre cei îngâmfați și răzvrătiți, care au mottoul „doar în biserică e prezent Domnul„. Tot ce vezi cu ochii de carne este prezența Sa. El nu e prezent doar la biserică, la magazin sau la supermarket, ci El este și va fi prezentat în orice loc, orice moment și orice clipă, și nu doar pentru x sau y lucrează El, ci pentru toți, dar depinde de măsura în care și noi ascultăm și lucrăm pentru El.

Am uitat că biserica nu înseamnă doar câteva instrumente muzicale și costume de epocă pe niște ipocriți, ci biserica suntem noi, creștinii. Ne-am plâns de aceste condiții în care trăim, dar de altarele uitate ne mai amintim oare? De zilele de jertfă, date uitării, ne-am plâns? De rugăciunea fără clipit din ochii și de plânsul de căință ne este oare dor? Să nu uităm că aurul nu își primește esența până nu trece prin cuptor. În concluzie, Biserica trebuie să revină la starea ei, neavând un  scop comercial, decât să prezinte și să comercializeze Împărăția, dar fără plată și bunuri, decât inima să fie predată lui Hristos în totalitate. Trebuie să revenim la starea de spirit, să fim în clocot pentru Hristos.

Până când?”

Până la venirea Lui și până când vom pleca de pe acest pământ vom avea de suferit, de învățat și de trăit frumos. Toți cei care citesc Cuvântul, știu că aceste lucruri sunt doar niște poze din albumul durerii ce are să vină.

Ce trebuie să facem până atunci?

Să descoperim fragilitatea vieții, să trăim mai conștienți de ea, să trăim cu sens, scop, speranță. Să trăim fiecare zi de parcă ar fi ultima. Toate acestea nu sunt decât puntea spre existența viitoare, în care nimeni și nimic nu ne va mai separa vreodată de Hristos, de scumpă Biserica Sa. Suntem creați să trăim și să iubim veșnic.

David Nedelcovici


Show More

David Nedelcovici

Nothing about me, it's all about Christ.

Related Articles

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back to top button
Close
Close