Astăzi, e în regulă dacă ai greșit

0
19
Sursă foto: Pinterest

Noi spunem lucruri și apoi le regretăm. Adesea apelăm la acea scuză: nu am vrut să zic asta. O, dar am vrut. A existat un moment în care răul din interiorul nostru a ieșit la suprafață pentru că noi am permis și am dorit asta.

Deși poate ne e greu să acceptăm acest lucru, ceea ce este în interiorul nostru se vede pe dinafară.  Există o luptă între bine și rău, o luptă între slăbiciunile noastre și momentele de vârf, o luptă între eul nostru și Dumnezeu. Întrebarea e: cine câștigă? Ce scoate inima noastră la suprafață?

E adevărat că noi ne-am dori să fim într-un anumit fel și de cele mai multe ori luptăm pentru asta. Dar ți-ai pus vreodată această întrebare: cine sunt eu, de fapt, și ce este în inima mea cu adevărat? Dincolo de persoana spre care țintești, dincolo de toate lucrurile pe care vrei să le lași în urmă, cine ești, de fapt, și ce e în inima ta?

E greu de acceptat faptul că suntem egoiști și răi. Faptul că undeva în inima noastră există o mică dorință de a iubi și o mai mare dorință de a ne lăsa eul să domine. Nici măcar nu vrem să auzim aceste lucruri, să fim conștienți de ele, pentru că în adâncul nostru nu ne place să ni se spună că suntem răi. Dar adevărul e că suntem. Da, există răutate în noi. Dacă nu ar fi existat, oamenii nu ar mai fi trecut prin atâtea războaie, prin atâtea bătăi, atâtea crime și atâtea alte lucruri prin care ființele umane sunt frânte chiar de către noi.

Și totuși, Isus ne-a lăsat o veste bună. Și acea veste e că prin El putem fi schimbați. Odată ce Îl invităm pe Dumnezeu în viața noastră începe adevărata schimbare. În fiecare zi, Dumnezeu ne ia de mână și ne schimbă câte puțin inima. El e Cel care pune dragoste în noi și ne învață să iubim. Cel care ne îndeamnă să iertăm și să ieșim din cochilia pe care ne-o formăm singuri, să ieșim din tovărășia eului nostru și să privim dincolo de noi, undeva în afară, la oamenii din jurul nostru. El e Cel care ne modelează caracterul și ne învață să călcăm pe urmele Sale, adică pe urmele iubirii.

Și până acolo e cale lungă. Poate ne va lua chiar toată viața. Dar cu siguranță merită.

Mă uitam astăzi la copaci. Pe ei nu îi vedem niciodată crescând oricât de mult i-am urmări cu privirea. Și totuși, copacul se înalță. Pornește de undeva de jos, firav și neajutorat, iar apoi, într-o zi, te trezești că atinge cerul. Cu ramurile groase și înalte, cu frunzele verzi și dese. De parcă el ar fi fost făcut dintotdeauna așa. Statornic și cuceritor.  Numai că și copacul a fost cândva o rămurică ce s-a lăsat transformată în fiecare zi câte puțin.

Astăzi, e în regulă dacă ai greșit. Dacă ai eșuat și ai căzut. E în regulă dacă încă nu ești așa cum ai dori cu adevărat să fii. Astăzi, privește acea parte rea din tine și acceptă că ești om, ești slab și eul tău te trage după el. Însă nu te opri aici. Privește mai departe și vezi mâna întinsă care te așteaptă. Privește-L pe Isus Hristos care dorește să ia controlul asupra inimii tale și să te schimbe. Privește ceea ce ai putea deveni dacă te lași condus de iubirea Lui și acceptă faptul că numai alături de Dumnezeu tu poți fi transformat în iubire și poți arăta iubire. Astăzi, dorește-ți să atingi cerul, să te înalți ca și copacul în cea mai bună variantă a ta.

Lavinia Dance

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.