Merită să lupţi, merită să trăieşti
Adesea, când văd un copil nu de mult născut, îmi vin în minte nişte cuvinte pe care, probabil, i le-aş adresa daca m-ar intelege: “Copile, bun venit în lumea noastră a durerii. Cine ştie ce vremuri vor fi cand vei începe să-ţi deosebeşti stânga de dreapta?! Si cine ştie ce-ţi rezervă viitorul?!”. Gândurile mele exprimă într-o oarecare măsură groaza cu care privesc la lumea de azi, la oamenii care merg cu atâta repeziciune în jos, spre nefericire şi faliment. Când mai văd sau aflu câte un lucru, mă întreb: “Oare se poate întampla mai rău de atât?” Şi, din nefericire, după puţin timp aflu că se poate. Şi din nou mă întreb. Şi tot aşa.
Am avut şi clipe când mi-aş fi dorit să nu fi văzut atât amar, cruzime, disperare, teamă, nesiguranţă, mizerie, şi toate caracteristicile negative ale lumii de azi. Da, am avut clipe când mi-aş fi dorit să nu mă fi născut. Sau să renunţ la a mai lupta şi de a lăsa viaţa să-şi urmeze cursul. Incotro vrea ea. Dar, cu siguranţă, nu m-am oprit la asta. Am invăţat căci, chiar dacă viaţa e dură şi oamenii sunt mult prea răi, eu trebuie să merg înainte. Să urmez un drum. Să-mi trăiesc viaţa, căci merită trăită. Chiar dacă e mult prea mare durerea de astăzi, trebuie să cred că mai mare va fi bucuria de mâine.
Viaţa ştie mereu să rasplatească când ştiu şi eu să accept situaţiile şi provocările din ea. Dar nu-mi doresc să fiu doar o păpuşă de teatru: mereu veselă şi sigură pe ea, dar care în faţa durerii cedează.
Constat, cu tristeţe, adesea că sunt exact ca şi un fir de iarbă care, la fiecare adiere se clatină. Prea mult mă afectează reacţiile celor din jur. Vorbele lor. Prea degrabă îmi pierd rabdarea şi mult prea repede pacea îmi pleacă din inimă iar bucuria se stinge, asemeni unei lumânări. Incet şi sigur.
Dar, cu toate acestea, mă lupt să fiu altfel. Să fiu diferită faţă de cei care nu lupta. De cei care nu au dorinţa de un mai bine în inimile lor. Să îmi trăiesc viaţa aşa cum merită ea traită. Să investesc în fiecare moment, şi să insuflu celor din jur că întotdeauna este loc de un mai bine. Să pot dovedi că se poate trăi şi altfel, chiar dacă viaţa e dificilă. Prea dificilă uneori. Să vadă toţi că se poate să fii fericit, în ciuda tuturor barierelor şi obstacolelor. Chiar se poate!
Dar alegerea ne aparţine.
Recomand materialul video al fratelui Florin Ianovici – Cum sa fi altfel. Sunt raspunsuri la atitudinea ingrijoratoare din ziua de azi. Multa pace!